Iubirea unui Alpha

Fior rece-călduț

   Îl cuprindea niște fiori străini lui, numai gândindu-se la asta. Să o atingă...Ce să mai înțeleagă din dorința ei? Doar nu era prost, știa ce înseamnă și ce era un vampir. Un sloi de gheață. Cu toate astea, deși ezita în a o prinde de mână, hotărî să-i facă pe plac, de dragul frumoasei brunete.

   Ce e în capul tău, Gail? E doar o femeie, o femeie vampir. Nu poți tânji după astfel de arătări, la ce te aștepți? Să existe miracolul de a se transforma în om la atingerea ta? Iluzii..știi și tu ce e. E dușmanul tău...N-o atinge, nu te lăsa păcălit...Ascultă-mă, nu lăsa inima să te prostească...să nu cazi în capcana asta!

  Ecoul conștiinței îi răsună în cap în zadar. Dorința de a-i face pe plac, era mult mai mare. O atinse, apoi o cuprinse ușor să-i simtă pielea și ...căldura.

      Ochii lui Gail se măriră cât cepele, rămânând fără glas. Aris zâmbi atât de dulce, făcându-l pe bărbat să fie și mai confuz decât părea a fi.

— Ce..? începu să se mire și retrase mâna ca ars, mai mult speriat de ceea ce descoperise.

— Nu te teme...nu ești singurul care reacționează așa...toți ai mei mă urăsc pentru asta...

— Dar nu înțeleg... Îți curge sânge prin vene...ești caldă și totuși ochii tăi...nu e posibil nici teoretic! îi zise scotocind după o explicație rațională prin ungherele minții sale.

— Dacă existăm noi, nimic nu te-ar mai putea uimi...nu-i așa?

  Gail o privea cu gura căscată. Avea mai multe întrebări ca niciodată și niciun răspuns.

— Ce ești, tu, Aris? Om pe jumătate vampir?

  Aris izbucni într-un râs colorat, iritându-l puțin pe Gail fiindcă tulbura liniștea din bibliotecă și astfel atrăgea atenția asupra lor.

— Aș vrea eu, dar nu...

— Atunci cum e posibil așa ceva?

— Ai vrut să știi adevărul, ți l-am spus. Robert Ackerson, adică tatăl tău, m-a favorizat pentru că sunt un hibrid...pe jumătate vampir, jumătate vârcolac. Sunt un lup ca și voi. Pot să mănânc ce mănânci și tu, să dorm, să am căldura unui om, să mă transform în vârcolac, dar am abilități și de vampir. Pot să mă hrănesc cu sânge, să alerg cu viteza sunetului, să simt pericolul, să aud gândurile fiecăruia și să exist o eternitate...

  Gail rămăsese mut, fără a ști ce să spună despre tot ce-i relata fata. Acum înțelese de ce tatăl lui îi permisese atâtea lucruri. O considerase una de-a lor. Și cu toate că nu mai auzise de așa ceva, încerca să accepte situația și să o creadă.

— Spui că citești gânduri? La naiba, parcă mă simt gol în fața ta...sper să nu crezi tot ce e în capul meu, o avertiză puțin stânjenit. Spera să nu audă ceea ce gândea despre ea și cât ura vampiri, iar o parte din ura asta era și pentru ea fiindcă o parte din ea îi era dușman.