Iubirea unui Alpha

Ascunzătoarea fetei

   Mai timidă ca niciodată, Aris păși încet în casa bunicului lui Gail. Noua locuință nu era departe de casa lui, dar era ascunsă în acea parte a pădurii, departe de ochii curioșilor și ai oricui voia să știe unde se afla. Doar Gail mai venea câteodată aici, ca să își amintească de copilăria petrecută alături de bunicul său. Într-un fel îi aducea aminte și de tatăl lui. Era pentru el un locaș unde își aduna gândurile și se destindea atunci când era supărat sau când voia să rămână singur acum avea încă un motiv în plus pentru care să viziteze casa bunicului său. Philip nu venea la bunicul lor nici când îl știa bolnav. Nu erau prea apropiați unul de altul. Bătrânul obișnuia să joace șah sau table cu nepotul cel mare și astfel, Philip se depărtase mult, preferând să stea cu prietenii și să nu dea importanță gradului de rudenie.

— Nu te teme, n-o să te mușc! glumi pe seama stânjenelii fetei.

— Care pe care? Aris prinse puțin curaj și intră în jocul lui.

— O să rămâi aici o perioadă. Nimeni nu va bănui că stai aici. Îmi pare rău că nu am putut să fac puțină ordine... totul e prăfuit și vechi, dar nu-ți face griji ești în siguranță aici și o să mă apuc imediat de treabă.

Fata își dădu o șuviță de păr la o parte și se opri în fața lui. El continua să-i explice unde se găsesc toate; micuța baie, dormitorul și foarte modesta sufragerie.

— Mulțumesc pentru tot, Gail. Am încredere în tine! M-ai salvat din acel loc și îți voi fi veșnic recunoscătoare. Dacă vreodată vei avea nevoie de mine, eu îți voi fi mereu alături!

  Cuvintele ei îi mângâiaseră auzul, la care zâmbi.

— Nu te teme, totul va fi bine! După o perioadă, se vor resemna. N-o să te mai caute, nu le va mai păsa așa cum nu le-a păsat nici până acum de ce se întâmplă cu tine.

— Adevărat. O vreme o să treacă repede și o să uite de mine. Trebuie doar să mă gândesc la ce voi face apoi...

   Gail simți o greutate pe inimă. Numai gândul că va pleca la un moment dat, îl înnebunea de dor.

— Nu are rost să vorbim la viitor, îi zise cerând o amânare. Nu poți ști niciodată ce se va întâmpla la viitor, nu te poți pune în calea destinului... poate și planurile altcuiva îți vor da peste cap propriile planuri...Mai bine fac puțină ordine aici.

  Tânărul apucă păturile de pe pat, perna și pilota și le scoase afară, unde le scutură repede și se întoarse cu ele înapoi în casă. Aris luă și ea o bucată de pânză cu care începu să șteargă praful, apoi mătură pe jos.

— Poți încerca televizorul și dacă vrei are și o grămadă de cărți de citit. Poate nu te vei plictisi repede, spera el. Bunicul se uita la televizor mult și citea în weekenduri. Voi veni mâine să-ți aduc și alte provizii și orice mai dorești, îi zise enumerând tot ce rezolvase cu instalarea ei în căsuță.

Când fata nu spuse nimic, el deschise ușa să plece. Constatase că toată curățenia și timpul petrecut cu ea îi răpise întreaga zi. Se înnoptase afară, iar singura lumină care îi contura chipul bărbatului din fața ei, era doar becul de pe verandă, din fața ușii.

— Gail...

— Da? i-a răspuns oprindu-se în prag. Curios, se întoarse cu fața la ea.

— E prima mea noapte în casă străină...mi-e frică să stau singură. Rămâi cu mine în seara asta te rog?

  Gail zâmbi. Nu-și putea imagina vreodată un vampir speriat. Ce-i drept, Aris nu era ca restul. N-ar fi crezut și nu s-ar fi așteptat niciodată ca ea să-l roage să rămână cu ea. Nu se pricepe prea bine în ceea ce privea dorințele fetelor, dar era conștient că unele nu ar fi acceptat un bărbat străin cu ele în casă și într-un loc uitat de lumea ca acela în care se aflau ei doi. Atunci era a treia oară, se gândi el, când ea îi dăduse de înțeles că avea încredere în el.