Iubirea unui Alpha

Propunerea lui Alpha

   Aris turnă ceai verde și miere într-o ceașcă. După cină, Gail desfăcuse o bere, iar ea optase pentru un ceai. Considera tratamentul ca ceva liniștitor pentru că se simțea agitată. Gail voia să discute ceva cu ea și nu știa încă despre ce anume era vorba. Oare voia să se despartă de ea? O va ruga să plece? Dar el a spus că e de bine, însă toată amânarea discuției îi dădea fiori reci pe șira spinării. Degetele începuseră să-i tremure pe farfuriuța ce susținea ceșcuța.

   Cu pași mici, reveni lângă iubitul ei. Așeză ceaiul pe masă după ce sorbi finuț o gură și se așeză lângă el.

— Acum îmi spui despre ce e vorba? Mă sperii..

— Of, scumpo...nu ți-am spus că e de bine?

— Hâm...da, dar ai tot amânat și nu știu la ce te referi când spui „ de bine”...pentru mine sau pentru tine?

Gail trase aer în piept și zâmbi.

— Pentru amândoi, fiindcă am decis să te prezint fratelui meu și clanului Ackerson. Adică haitei mele...

  Aris reacționă de parcă îi trăsese o palmă.

— Cred că glumești! Vrei să mă mănânce de vie??? Probabil îmi vor lua capul pe loc! Sunt vampir Gail...ai uitat probabil. Simplul meu miros îi va înnebuni!

— Nu gândi așa, n-am să permit să-ți facă rău, vor fi nevoiți să te accepte, fiindcă ești perechea mea! E legea noastră absolută! Nu contează ce ești! Iar pe lângă asta, tu miroși frumos..iubito...nu ești ca ceilalți!

— Nu știu ce să spun, crezi că e o idee bună? Ai mai prezentat vreun vampir, familiei tale?

  Gail se blocă pe moment. Fu nevoit să recunoască faptul că e singurul vampir din clanul și viața lui.

— Eu zic să te mai gândești, nu cred că mă vor accepta cu brațele deschise...mă vor urî!

— Poate ai dreptate, se vor împotrivi la început fiindcă nu te cunosc, dar după ce vor vedea ce fel de persoană ești, te vor accepta așa cum ești...te rog, nu vreau să ne mai ascundem. Vreau să te duc acasă la mine unde ar trebui să fi. Împreună, Aris!

  Decizia era luată din partea lui și pentru că nu voia să-l rănească sau să rămână fără el, acceptă să-i cunoască familia.

— Cred că știi în ce ne băgăm...îi răspunse ea într-un final.

— Sigur că știu, asta înseamnă că ești de acord?

— Da, orice te face fericit!

  Gail o îmbrățișă strâns, bucuros. Ea nu prea se arăta încântată, dar pentru dragoste ar fi trecut și prin foc. Știa că era nevoie să se pregătească trup și suflet pentru vorbele grele și ura clanului Ackerson. Lupii urau vampirii, iar ea doar pentru că avea ceva diferit, nu se putea considera una dintre ei. Nemurirea nu i-o putea lua nimeni și nici ea nu avea puterea să schimbe ceva. Acceptase de mult ceea ce era, dorindu-și doar fericire...Acum o avea și nu se mai gândea să renunțe la ea. Gail o făcea fericită și nimic nu îi va sta în cale să o păstreze.

— Când o să-i cunosc? se interesă rapid, sperând să se termine cât mai iute „ ritualul” de introducere în familie. Știa că nu va fi ceva wow, mai ales că-și imagina ura față de ea, totul fiind previzibil în acea introducere.

— Mâine dimineață? O să-l sun pe Philip chiar acum și o să trimit vorbă să strângă toți membrii la mine acasă, pentru a te cunoaște cu toții.

— Ce repede...

— Cu cât mai repede, cu atât mai bine!

  Gail își sună fratele care tocmai rezolvase una din cele trei mașini pe care le aveau la reparat la garaj. Mare surprindere pe fața lui când auzise că fatele său mai mic începuse să lucreze după ce chiulise câteva săptămâni de la munca silnică. Pentru Gail era o plăcere să meșterească la motoare și să fie mereu murdar de vaselină sau ulei, dar Philip nu prea avea simțul responsabilității sau al hărniciei. Se considera mândru de el pentru inițiativă. Îl lăudă și îi transmise cât de mult se bucura să afle că lucrează, iar la urmă încheie prin a-l ruga să-i strângă pe toți membrii clanului la ei acasă.

  Philip voia să afle dinainte ce le va spune, dar Gail nu scoase nicio vorbuliță. Aproape că îi închisese în nas.

Aris ascultase ce i-a spus fratelui său.

— Nu a întrebat de ce l-ai rugat să adune toată familia?

— Curiozitatea a omorât pisica...glumi Gail și căscă lung.

— Bine, am înțeles mesajul...să dormim!

  Aris se grăbi în camera de dormit să se schimbe. Trase peste cap rochia înflorată și pregăti pijamalele să le îmbrace. Din spatele ei, Gail îi admira formele frumoase și delicate. Se apropia cu gânduri erotice ce îi vrăjeau mintea și n-o lăsă să se îmbrace. O apucă de umeri din spate și o sărută pe gât, pe umăr. Fiori de plăcere o înmuiaseră pe Aris, care se topea ca ceara sub atingerea lui fierbinte.

— Nu te îmbraci acum..și nu cu astea pe tine...îi zise făcând referire la sutienul pe care i-l desfăcuse ușor, apoi se lăsă în jos, sărutându-i fiecare părticică de piele.

  Se jucă cu fesele ei, dezmierdându-le cu pasiune, apoi se ridică brusc în picioare și o întoarse cu fața la el. Aris icni surprinsă și îl sărută dornică să se lase mistuită de focul ce se aprinsese între ei. Ardeau în flăcări de nerăbdarea de a se devora unul pe altul în mușcături, sărutări și gemete de plăcere absolută.

  Noaptea pasională se sfârși, adormind îmbrățișați.
 
    Zorii zilei aduceau alte griji, alte frici, dar cu un gust dulce-amărui, în amintirea nopții petrecute împreună. Micul dejun fusese rapid, cafeaua băută în grabă, iar emoția creștea tensiunea dintre ei. Aris nu lăsă gândurile să-i întunece chipul. Mergând unul pe lângă celălalt, Gail îi mai arunca pe furiș câte o privire să-i prindă zâmbetele sincere...își amintea cu drag cât de pasională fusese Aris noaptea trecută. Un licăr pervers din privirea lui o făcu pe fată să se simtă goală, chiar și îmbrăcată.

— Nu mai face asta...îi zise îmbujorată.

— Dar ce fac? o întrebă conștient că se rușina față de el.

— Știi tu...

— Parcă nu-mi puteai citi gândurile...

— Nu, nu când ești om, dar ochii  tăi spun tot ce eviți să-mi spui în cuvinte..

— Și vrei să-ți spun?

— Doamne..nu...mă simt incomod să menționezi...asta...

— Asta? Asta ce? Te referi la cât de ..

— Gail!

Aris îi strânse cu putere mâna și zâmbi.

— Auch! Ai putere, nu te joci..

— Iartă-mă, dacă a durut, uneori uit de ce sunt capabilă. Îmi doresc doar să scap de teama asta. Știu ce furtună mă așteaptă...poate vor spune vorbe urâte, dar știi că eu citesc mințile aproape tuturor. Sunt sigură că și gândurile alor tăi vor fi pline de dezgust, de răutate și de dușmănie... Va trebui să accept resentimentele lor...Știi prima dată când m-ai întâlnit...nu prea mă aveai la inimă...ai fost cât se putea de amabil pentru o primă întâlnire...tatăl tău ar fi fost mândru de câtă diplomație ai dat dovadă. Îți sunt recunoscătoare ție și tuturor celor care au contribuit la apariția ta în viața mea.

  Gail se opri intuind gestul fetei.

— Orice s-ar întâmpla, te iubesc Gail! Te iubesc!

— Și eu te iubesc, frumoasa mea...indiferent de ce reacție va avea familia mea. Mereu voi fi lângă tine!