Iubirea unui Alpha

Înlănțuirea răului

  
  — Știi că n-ai nicio șansă în fața mea, surioară...de ce nu te întorci înapoi în familie și să punem capăt acestei neînțelegeri?  Nu are rost să avem atâtea pierderi din cauza celor care se interpun între noi...tu ești o Kerman, nu un câine împuțit!

  Philip luă jignirea din plin ca pe ceva personal. Clocotea de furie și nu se mai putea abține mult.

— Julian... Omoară-te singur sau o voi face eu! Un sfat prietenesc.

— Dacă asta vrei...

  Julian ridică două degete și îi făcu semn lui Seth să se ocupe de ea. Vampirul se întoarse către Julian, reticent. Se întâmpla tocmai ceea ce se temuse de la început.

— La ce te uiți ca o mumie? Ocupă-te de ea, să văd cu ce am de a face!

— Regret...Julian. Tu și Aris sunteți la fel de importanți pentru mine. Nu o voi ataca, dacă asta vrei să-mi ceri...acum..ar fi bine să renunți. Ești sigur cu atâția rivali pregătiți să te elimine. Nu vrei să ajungi la un acord să fie bine pentru toată lumea? Fă pace cu sora ta și să plecăm de aici!
 
— Nu!!

Refuzul ieșise simultan din două guri. Aris și Julian.

— Ești un trădător la fel ca ea! Dispari din fața ochilor mei! O să o ucid chiar eu și niciunul dintre ei nu mă vor putea împiedica, se răsti dinaintea tuturor.

— Exact! Nu sunt de acord cu nicio înțelegere! Voi exista eu sau el, dar nu va scăpa cu o înțelegere după ce i-a făcut lui Alpha.

  Aris nu-i mai dădu drept la replică, ci se repezi cu toată viteza în el. Spectatorii se dăduseră înapoi să-i lase să se desfășoare. Toți așteptau înfrângerea lui Julian, doar că era mai puternic decât păruse inițial, în schimb el, după ce fusese izbit de Aris de câteva ori, a înțeles să sora lui cea mică și fragilă era chiar puternică și agilă. Se folosi de viteză în principal și de toate puterile ei, doborându-l de câteva ori. Bărbatul își lua revanșa mult mai ambițios de fiecare dată. Aris îl aruncă de trunchiul unui copac, apoi se repezi la gâtul lui și încercă să i-l zdrobească, cu cap cu tot.

— Re-nunță....! N-o să mai faci rău oamenilor și persoanelor dragi mie!

Momentul de slăbiciune trecuse după câteva secunde și Julian o împinse cu piciorul, până fata căzu pe spate cu o bufnitură zgomotoasă.

— S-o crezi tu! O să pot contracara atacurile tale până mâine dacă vrei.

Aris fusese destul de iute să se ridice în picioare, dar nu îndeajuns să se ferească de brațul lui Julian din gâtul ei. O lipise de un trunchi de copac,încercând să o sugrume.

— Aris, o să mori în ritmul ăsta! Gail nu m-ar ierta...interveni Philip, cerându-i permisiunea să o ajute!

— Nu...te...băga...reuși ea să rostească.

  Adunându-și toate puterile și furia din suflet, în timp ce prin minte îi trecea imaginea cu Gail rănit și toate momentele în care Julian îi demonstra că nu ține la ea nici cât negru sub unghie, se transformă pentru prima dată în vârcolac. Ackersonii erau cuceriți mai ales că o vedeau acum ca pe una de-a lor în întregime. Seth, avea impresia că o vede pe mama ei. Semăna ca iubita lui răposată, o lupoaică albă cu semnul negru, precum un fulger pe unul din ochi, semnul din naștere pe care îl avea și mama ei.

  Transformarea ei îi uimiră pe toți, iar lui Julian îi zgârie fața cu ghearele în timpul schimbării din vampir în vârcolac. De data asta arăta îngrozit de ideea în sine, iar avantajele erau de partea fetei. Tot ce trebuia să facă, era să evite pozițiile fatale în care ar putea să o rănească sau să o ucidă cu ușurință.

  Își arătă colții pentru a înțelege Julian că nu se mai afla în elementul său de acea dată.

— Bine...câine! N-o să mă intimidezi cu noua ta înfățișare!

  Promisiune greu de ținut căci Aris sări pe el împingându-l cu labele uriașe din față și îl trânti la pământ. O scăpare fatală a vampirului. Se chinuia să i se împotrivească, dar ea ca vârcolac era mai puternică în patru labe decât ca el cu două mâini. Îl mușcă de braț și i-l smulse scuipându-l ca pe un simplu os, reușind să-și înfigă colții în gâtul lui și să-i smulgă capul de pe umeri.

  Terminând cu el, își recăpătă forma de vampir și căzu în genunchi lângă trupul inert și incomplet al lui Julian. Seth și Philip îi săriră în ajutor să o ridice pe picioare. Amândoi știau că o sleise de puteri acea confruntare și pe lângă tot, îi era chiar frate.

— Sunt bine! Philip, ardeți toate cadavrele și pregătiți-vă de plecare. Mergem acasă! Îmi fac griji pentru Gail..le ordonă Ackersonilor.

Ei știau că preiau ordine doar de la Alpha, dar cum nu era acolo și prin demonstrația loialității ei pentru clanul Ackerson, nu-i pusese la îndoială ordinul. Philip îi veni în ajutor.

— Ați auzit-o pe Aris! Dați-le foc și să plecăm o dată!

  Cu toții puseseră mâna la lucru.

Aron și fratele său, se apropiară să-și exprime mulțumirea și respectul față de ea.

— Îți suntem veșnic îndatorați pentru tot ce ai făcut pentru noi! De azi înainte clanul Ackerson va fi prietenul nostru! Dacă e ceva ce putem face pentru tine, doar dă-mi de știre.

— Poate ar fi ceva...

Aris era fericită că-i ajutase. Peste umărul lui Aron, îl ochi pe Seth, stând pe loc cu mintea pe alte meleaguri.

— Seth! îl strigă pe nume.

Aron și fratele lui așteptară să li se alăture și el.

— Aris...nu știu ce să spun despre asta. De când mă știu am fost doar alături de Julian, făcându-i treburile murdare și suportându-i toanele, pentru că era șeful clanului și știam că ”acasă” însemna Kerman. Fără fratele tău, nu mai există acasă, dar va fi cu siguranță un loc special locul ăsta...numai că acum...ăsta e teritoriul Ackersonilor. Tu ai ucis căpetenia și faci parte acum din clanul lor, așadar pământul îți revine ție, adică vouă...

— Și ce ai de gând în continuare?

  Tăcerea lui însemna singurătate. Încă nu știa încotro va porni, dar cei doi vampiri care îl însoțeau îi vor fi tovarăși de acum înainte.

— Nu mă văd lider, dar noi trei trebuie să ne găsim un nou loc al nostru.

Aron se oferi să îi ia sub aripa lui.

— Dacă ești de-a lui Aris, atunci clanul meu e gata să vă primească cu brațele deschise. Prieteni?

Aron întinse palma.

  Seth se uita la el și la Aris.

— E mai mult decât îmi pot dori.

Bătu palma cu Aron, dar fratele lui nu era întotalitate de acord cu asta. Faptul că Seth îl agățase pe peretele lui Julian și îi îndeplinise toate dorințele lui Julian, nu-l încălzea ideea de a-și lua dușmanul cu el acasă.

  Seth intuia ce gânduri are omul. Anii lui de experiență îl învățase să citească fiecare persoană.

— Îmi pare rău pentru ce i-am făcut fratelui tău. Am făcut doar ce mi-a ordonat Julian, nu ce mi-am dorit eu.

  Bărbatul clătină din cap acceptând scuzele doar pentru Aris, fiindcă îl salvase și îi era dator.

— Atunci, rămâneți cu bine! Eu trebuie să merg acasă. Alpha are nevoie de mine!

— Cu bine, Aris...răspunse îngândurat Seth.

— Nu fii trist, sunt sigură că Alpha îți va da voie să vizitezi casa asta de câte ori vei dori.

Nimeni nu a mai spus nimic. Philip și Hall înclină din cap că totul s-a sfârșit și sunt gata de plecare. Aris se preschimbă și ea în lup să fie în ritm cu ei, apoi scoase un urlet prelung. Ceilalți prieteni îi urmă exemplul.

  Robert Ackerson era răzbunat și se putea odihni în pace.