Iubirea unui Alpha

Întâlnire neprevăzută

    În camioneta Ford, Gail aștepta să vină Emily și mama acesteia. Săptămânal le ducea în oraș să se aprovizioneze cu diverse alimente și lucruri necesare pentru casă. Cum nu avea cine să le ajute, Gail își asumase toată responsabilitatea pentru cele două femei după moartea tatălui lui Emily.

După cinci minute în care se gândea numai la cum să o ajute pe Aris, cele două femei ieșiseră din casă pregătite de plecare. De obicei Emily era prima care ajungea la mașină ca să se urce lângă Gail, însă de această dată nu putu să nu remarce că-și lăsă mama să urce prima și apoi urcă și fata lângă ei. Gail știa că era încă supărată, iar mica distanță copilărească impusă de ea, nu avea să-l împiedice să-i vorbească.

— Bună Emily! Cum ești azi?

— L-am văzut pe dracu' în persoană, cum să fiu?

Răspunsul răutăcios o indignase pe maică-sa, încât o certă de față cu Gail.

— Cum îi vorbești băiatului, nerușinat-o? Emily!

Pe Gail îl amuzase răspunsul ei și zâmbi. Hotărî să tacă, fiindcă tăcerea e ca mierea. Nimeni nu mai vorbi până în oraș.

La supermarket, femeile plecaseră la cumpărături, iar Gail se așeză pe o bancă de vis a vis să le aștepte.

  Aris terminase orele. Nu avea prieteni decât o fată timidă ca și ea, care încercase să lege o prietenie cu ea, dar din cauza aceea ce este, era nevoită să respingă pe toată lumea, inclusiv pe toți băieții care se apropiau de ea dornici să o aibă fiecare pentru el. Îi mulțumea Domnului constant pentru că putea citi gândurile tuturor și știa cum să reacționeze în funcție de fiecare persoană. Pe acea fată care și ea ducea lipsă de prieteni, nu o respinse dar nici nu acceptase să o aibe prin preajmă. Îi făcea cu mâna de la depărtare sau doar o saluta la începutul și sfârșitul orelor, dar niciodată nu ducea mai departe acestă cunoștință. Plecă spre bibliotecă cu gândul de a-și lua o carte și cu acestă ocazie spera să vină și Gail să o vadă. Acum nu era la fel de sigură că dacă o văzuse aseară, ar mai veni si a doua zi. Părea că numai ea e extrem de interesată de el, însă în realitate habar nu avea că lui Gail îi dăduse peste cap toată existența această fată. Nu se putea concentra la nimic, nu putea să-și mai vadă de viață de când numele și chipul ei îi stăruiau în minte cu fiecare secundă. Parcă îi făcuse vrăji. Nu se putea gândi decât la ea, chiar și atunci când nu voia și când își zicea că nu se va mai gândi la ea, mintea tot de ea îi era acaparată. Visa cu ochii deschiși ca un naiv îndrăgostit, își dădu el seama când Emily și Hallie, mama ei, ieșeau cu sacoșele de cumpărături din magazin. Se oferi imediat să le ajute să le pună în mașină, atunci când din spatele lor apăru Aris. Femeile n-o cunoșteau și nici Gail nu o văzuse venind, dar fata îl recunoscu imediat. Nici nu le observă pe cele două femei care erau cu el. Strigă fericită că-l întâlnise iar, întâmplător chiar și o luă la fugă spre el. Purta o rochiță albă înflorată, iar părul lung și ondulat de era invidiată de toate fetele din școală, îi flutura pe umeri până la brâu.

  Gail aproape simți că-i stă inima în loc. Recunoscu vocea și se întoarse imediat în direcția ei prinzând și privirile năucite ale celor două femei care erau cu el. Nu voia să fie văzut cu Aris, nu deocamdată, fiindcă asta ar fi complicat lucrurile între ei, dar când o văzu i se tăie respirația. Doamne, era atât de frumoasă că uită de tot. Venea în fugă, plutind ca un înger și se opri numai după ce-i sări în brațe.

  Fără să-și dea seama, Gail își deschise brațele ca să o primească la pieptul lui, uitând de situația jenantă la care era supus. O strânse tare și zâmbi. Nu-i venea să creadă că nebuna fugise 100 de metri și apoi i se aruncase în brațe de parcă voia să fie salvată de urmăritori. Îl mângâia cu tandrețe pe ceafă minute bune în care niciunul nu voia să dea drumul din brațe celuilalt.

  Emily își simți inima zdrobindu-i-se în piept. Făcu eforturi supraomenești să nu leșine, să nu plângă, să nu zbiere, să nu se înfurie și să nu sară pe Aris de furioasă ce era. Mama ei se uită la fiica sa cu cât stoicism se abținea să nu-și iasă din fire. Îi puse mâna pe brațul fetei ca să o liniștească, dar nu era sigură cât mai putea să se abțină când văzu imaginea din fața ei. Aștepta de la Gail scuze sau împăcare, dar acum furia și-o focaliză pe el, crezând că-i face în ciudă. Emily nu putea să nege că Aris era mult mai frumoasă ca ea și arăta mai bine ca femeie pe lângă ea care aducea a țărăncuță cu basma și bocanci murdari de noroi. Hallie cunoștea sentimentele fiicei sale și numai ea știa câte vise își făcuse cu Gail, ajungând la căsătorie și copii. Acum rezona cu fata ei, și își dorea să ia asupra  ei toată durerea a o mie de cuțite înfipte în inimă, așa cum se simțea Emily.

Gail o desprinse de el stânjenit și o întrebă cum se mai simte. Aris îl puse la curent cu ultimile pățanii, inclusiv pe cea cu tentativa lui Julian de a o ucide în fața clanului. Gail nu putea să nu observe că părea bucuroasă de intriga țesută între cele două vampe și de faptul că le făcuse să se ia la omor. Zâmbi amuzat, apoi deveni serios când realiză că  era aproape de a o pierde de tot. Bătu cu pumnul în remorca mașinii sale, stârnind curiozitatea lui Emily și mamei sale. De ce devenise Gail furios, când fata din fața lui zâmbea?

Aris se bucura de reacția lui, așa cum se strofoca pentru siguranța ei, se simțea iubită și dorită. Bărbatul era de părere că nu putea fi în siguranță lângă Julian și hotărî chiar în acea după-amiază să caute adăpost pentru Aris.

  Aris îi luă obrajii în palme și îl liniști. Surprinzător, atingerea ei avu efect. Gail se întreba dacă avea de gând să-l și sărute, însă fata hotărî că era de ajuns pentru o singură zi. Și așa arăta ca lovit de un trăznet. Se bucura doar că n-o depărtase de el, ceea ce-i făcu să-i treacă prin cap că și el simțea la fel. Aceleași emoții, aceiași fiori și aceleași întrebări fără răspuns.

— Urcă în mașină, Emily! O îndemnă mama sa.

— Lasă-mă! Vreau să văd. O să o sărute în fața mea? Cine e acestă fată? Cu ce e mai bună decât mine? Nu are pic de jenă față de noi, uită-te la ei! Îi ceru Emily cu indignare.

— Lasă-l în pace, Em... Dacă el are sentimente pentru altcineva, nu-l poți forța să te iubească pe tine.

— Nu pot...vreau să văd cine e, cât de departe va merge?

La plecare, gândurile zgomotoase și pline de ciudă și ură ale lui Emily, atrase atenția lui Aris. Fata o privea ostil, așa că și ea îi răspunse cu aceiași monedă. Gail dacă o văzu pe Aris încruntându-se, își aminti că cele două femei îi priviseră tot timpul.

— Aris..ele sunt..

  — Nu-ți face griji, știu...răspunse ea cu un zâmbet sincer și blând. Citesc gânduri, ai uitat?

— Ah, da...zise dându-și ochii peste cap.

— Știu că e îndrăgostită de tine, e furioasă pe tine și mă detestă pe mine, dar și eu sunt îndrăgostită de tine Gail. Poate ți-ai dat seama că inima mea e la tine, poate nu trebuia să spun asta dar.. simt că am concurență și..

Gail o prinse de mână să o facă să tacă. Nu voia să mai continuie.

— Inima ta e în siguranță la mine...îi zise la figurat, lăsând să se înțeleagă că și el simte la fel.

Hallie strigă la Gail să se grăbească, dorind să încheie starea de agonie a fiicei sale. El răspunse dând din cap și își luă la revedere de la Aris. Emily observă o sclipire ciudată în ochii lui Aris. Poate că nu e ceea ce pare, gândi ea, dar clar avea o concurență de neînvins. Ea nu îndrăznise niciodată să-i sară în brațe sau să-l atingă, iar acum venise străina aia și i-l sufla de sub nas cu o îndrăzneală de neimaginat.