Iubirea unui Alpha

Noapte..agitată

 
   Aris se ridică în picioare stânjenită de mulțime. Cum să-și înfigă dinții în carnea lui cu atâtea persoane de față? Cu toții așteptau curioși să ia parte la transformarea prietenului lor.

— Poate ar trebui să ieșiți acum. Nu pot să fac asta cu voi aici...

— Eu o să rămân cu tine...în caz că...

— ...n-o să mă opresc...nu-i așa?

   Hall înghiți în sec. Știa prea bine că întradevăr, de aceea se oferise să o asiste. Philip se strâmbă și ieși ultimul afară.

— Eu nu pot să mă uit... o să aștept afară.

  În ciuda situației, Hall rămase pe loc, doar privind de departe acțiunile ei. Nu voia să o incomodeze în niciun fel sau să vadă fiecare detaliu.

   Mai bine era să fi fost singură, dar dacă ei așa au considerat potrivit ca Hall să o asiste, atunci trebuia s-o facă rapid, pentru binele lui Gail.

  Îi mai aruncă o privire pe furiș, apoi se așeză pe marginea patului. Îi apucă mâna iubitului ei, trecându-și degetele peste încheietura sa intactă. Acolo va apărea un semn al mușcăturii ei, își imagină. Și asigurându-se că e totul în regulă, încă o dată, îi șopti cât putu de calmă:

— O să simți o durere sfâșietoare, dar va trece. Vei simți răceală și căldură simultan, apoi vei cădea într-un somn adânc. Te vei trezi apoi...diferit...dar în adâncul inimii tot vechiul Gail vei fi, o știu prea bine și îți promit că așa va fi.

  Trecând peste prezența simțitoare a prietenului lor, mușcă puternic încheietura mâinii lui și apoi încă o dată la baza gâtului.

  Aris se dădu înapoi aproape de Hall, așteptând.

— Gata?

— Nu încă...îi răspunse cu ochii ațintiți la rănile făcute de colții ei.
 
    S-a retras brusc și impacientată de frica de a nu se putea opri o dată ce-i va simți gustul divin al sângelui iubitului ei. Își lăsase doar veninul, să nu se întâmple ceva mai rău de atât.

— Ce ar trebui să se întâmple?

— Veninul e sfâșietor...curând va intra într-o stare de frenezie, va avea convulsii puternice...acela e semnalul că a funcționat...

— Hm...cam în cât timp? întrebă suspicios.

— Până la 1-2 minute...

— Eu zic că au trecut 3 minute chiar...de ce nu se întâmplă nimic? Poate ar trebui să-l mai muști o dată sau...

Aris îi aruncă o privire exasperată.

— Răbdare...crezi că e floare la ureche pentru mine? Tu nu știi cum e! se răsti Aris la el.

  Nu intenționa să fie atât de dură cu el, dar neștirea lui o irita la culme.

— Îmi pare rău... Ziceam și eu...ai dreptate, dar...nu e evident că nu se întâmplă nimic?

Aris și Hall veniră mai aproape de pat. Bărbatul se aplecă ușor cu urechea deasupra nasului lui Alpha să asculte dacă respiră. În acea clipă, veninul împrăștiat în corpul lui Gail, îl făcu să se agite, începând să se zbată dintr-o dată. Hall tresări și se dădu înapoi speriat de reacția total străină de el.

  Aris nu putea decât să aștepte să se liniștească. În stare de șoc, vârcolacul se uita la Gail cum se zvârcolea cu ochii ieșiți din orbite și urlând din toți plămânii.