Iubirea unui Alpha

Decizia

  Julian Kerman înebunise de-a dreptul. Dispariția surorii sale și respingerea lui Rauf de a se alia cu el nu-i picase bine. Fetișcana de care avusese grijă atâta timp, îndrăznise să fugă și să-i calce în picioare tot timpul dedicat protejării ei.

  De la început au urât-o și au blestemat-o pentru ceea ce era, însă era sora lui. Ținuse la ea. O protejase de toți și de orice i-ar fi făcut rău. Trecuse chiar și peste faptul că maică sa era vârcolac, o muritoare nenorocită care îi furase mințile tatălui său. Trecuse peste toate. Îi promisese tatălui său că o va considera  sora lui și că îi va purta de grijă mereu, iar ea îndrăznise să îl răsplătească prin nesupunere și obrăznicie. Toate eforturile lui de a o face sora model, asul lui din mânecă, fuseseră zadarnice. Eșuase.

  Seth era unicul cu adevărat îngrijorat de soarta ei. Își amintise ceea ce-i spusese despre dragoste, despre fugă și despre susținerea lui. Oriunde fugise, își promise că de dragul răposatei lui iubite, o va proteja dar nu va sta împotriva lui Julian. Trebuia să o găsească înaintea fratelui ei și să o avertizeze, dar nu știa absolut nimic de locul în care s-ar fi gândit să se ascundă.

  Nu-și dăduse seama că rămăsese pierdut în gânduri decât atunci când se trezise aruncat pe sus, pentru prima dată luat prin surprindere și izbit cu spatele de trunchiul unui copac înalt de lângă balconul unde asistase o bucată de timp la descărcarea nervoasă a lui Julian.

   Clipi o singură dată. Julian încercase să-i atragă atenția din visare și se folosise de forța de care dispunea, atacându-l. Seth îl văzuse mai devreme zbierând, urlând, alergând din colț în colț, încât îi amețise pe toți din jur și renunță să-i mai acorde atenție. Nu se așteptase să-și testeze puterile chiar pe el.

Fusese mare surprinderea, nicidecum durerea. Nu simțise nimic.

Julian sări jos de la balcon și îl apucă de gulerul jachetei, pregătindu-se să-l mai atace încă o dată.

— Unde îți e capul, când eu mă dau de ceasul morții aici?

  Vorbele șuierate printre dinți arătau doar furie. Seth își păstră calmul o vreme, dar când Julian își demonstra puterea pe trupul lui, nu mai putea să suporte lipsa de respect față de apropiații lui și de loialitate de care dăduse dovadă până acum.

  Îi apucă mâinile strâns, îndrăznind să se impună și i le dădu la o parte.

— Mă gândesc la Aris, unde ar putea fi...în timp ce tu te vaieți și ataci pe oricine îți iese în cale din cauza nebuniei...

Julian se calmă brusc. Seth avea dreptate. Trebuia să facă ceva, nu să-și atace tovarășii.

— Scuze...mormăi absent și se așeză pe un buștean.

  Observând că-și recăpătase un pic mințile, Alexis apăru imediat lângă el să-l consoleze.
  Seth știa că nu-și va descărca furia decât în luptă, oricât încerca să femeia lui să-l liniștească prin metodele feminine de romantism. Prinse cu coada ochiului momentului în care Julian se tot ferea de mângâierile tandre ale femei și se depărtă puțin de ei.

Unde să o caut? În oraș nu are prieteni, chiar ea spunea deseori că nu are niciun prieten. Printre vampiri abia scotea Reis două vorbe de la ea. Nu pleca niciodată de acasă fără știrea lui Julian și totuși...ceva s-a schimbat la ea.. De când am găsit-o în pădure...fusese atacată atunci de vampiri, mi-a povestit Julian...dar eu am simțit miros de vârcolac. ..oare...Nu! E imposibil! Nu se poate să se fi cunoscut cu un vârcolac. Era aproape de granițe, dar niciun lup nu-și încalcă principiile, mai ales dacă implică încălcarea teritoriului. Niciunul din Ackersoni nu ar îndrăzni să încalce limita...dar dacă...Dacă ar fi vorba de Alpha? E valabil și pentru el, dar dacă și-a permis să calce pe pământul dintr-un motiv anume? Nu am întrebat-o pe Aris nimic de salvatorul ei ...ea a zis că a fost un străin necunoscut..dar că a fost vampir. .Oare a mințit? Oare a fost cineva din clanul Ackerson? A mințit pentru a proteja pe cineva sau..?  Ce aș putea să fac în situația asta?  Nu pot să mă duc să întreb de Aris fără să știu ceva sigur...ar afla Julian... La naiba, fetițo...ți-ai făcut-o cu mâna ta!

  Julian strânse membrii cu gândul de a le da noi instrucțiuni.

— Alexis...potolește-te! Nu-mi mai pune mâna pe față! O dojeni el dezlipind-o de la pieptul său.

— Seth, îți ei pe cine alegi tu cu tine și verificați clanul Ackerson. Întrebați cu frumosul dacă au văzut-o pe Aris. Alexis și Lena întrebați pe Rauf dacă are vreo legătură cu chestiunea asta. Mă face să mă întreb dacă nu cumva a refuzat alianța tocmai pentru că o protejează pe Aris sau știe ceva...restul fiți cu ochii în patru la granița cu clanul Darwin. Am un musafir de păzit.

Seth nu putea să nu se întrebe dacă era un miracol sau o coincindență perfectă pentru a încerca să afle dacă Aris a fost primită la Ackersoni.

— Eu mă duc singur, n-am nevoie de escorte.

  Julian păru uimit, însă fusese doar suspicios câteva clipe, după care decretă:

— Cum vrei tu.

Avea încredere în puterea și abilitatea lui Seth de a se descurca în orice situație. Acceptă dorința lui și îi permise să plece singur.

***

  Ackersonii erau pregătiți. Musafirii, trei la număr, fuseseră punctuali. În casa lui Gail, Philip și Hall îi escorta pe cei trei înăuntru unde Alpha îi aștepta pregătit. Don, așa cum promisese, revenise cu șeful său Aron Darwin și un alt membru prea puțin important la stabilirea tacticii de luptă, însă mai înainte de toate aveau de primit răspunsul. Gail li se va alătura sau nu?

Saltul fusese reținut, glacial, printr-o simplă strângere de mână. Întregul clan al lui Gail lua parte la întrunire. Nemulțumiți de prezența străinilor, nu aveau ce face decât să tacă și să înghită. Alpha îi pusese la curent cu privire la vizita celor trei vampiri.

  Aron luă cuvântul.

— Gail Ackerson...Fiindcă nu vreau să lungesc prea mult această discuție, voi trece direct la subiect. Nu mă cunoști, eu vreau fapte, nu vorbe. Am venit personal să îți cer ajutorul. Fratele meu Akon, e om. E cea mai importantă ființă de pe planeta asta, pentru mine. Nu doar sângele lui e diferit și special, el în persoană e unic. Îl vreau înapoi și pentru asta mut și munții din loc dacă trebuie. Știu că e la Julian și nu-l va omorî, fiindcă are nevoie de el sau ar putea avea, dar mai știu că suferă, iar faptul că nu-i pot curma suferința, e cea mai mare neputință a mea. Ești cu mine în asta?

  Aron îi întinse mâna pentru a doua oară. Alpha nu avea nevoie de gândire, o singură privire aruncată fiecărui membru al clanului și primise acordul tuturor. Gail strânse mâna cu putere.

— O fac doar pentru că vârcolacii omoară vampiri, dușmanii noștri și protejează oamenii. Noi luptăm pentru un om, nu pentru tine sau fratele tău!

— În zece zile. Aveți și avem nevoie de antrenament. Nu va fi o luptă ușoară. Julian poate fi încăpățânat...

— De acord. Să fie...

— Atunci, plecăm. Aștept vești pentru elaborarea planului de atac.

  Întrunirea durase atât cât fusese nevoie. Nu erau necesare alte formalități sau discuții. Așa cum veniseră, așa dispăruseră.

  Era prima dată când se uneau vampir-vârcolac. Gail se temea de consecințe, de ce se va întâmpla când va afla Aris și de ce se va întâmpla cu ei dacă îl va elimina pe Julian.