Iubirea unui Alpha

Vizită surpriză

  — Așteaptă vești de la mine! îi șopti Gail zâmbindu-i lui Aris și o mângâie pe mână la despărțire.

— Mâine? întrebă cu speranță în glas și în privire.

— Mâine. În locul nostru liniștit...

— Da! scoase ea un suspin de parcă i-ar accepta o cerere în căsătorie și îl îmbrățișă iute și strâns. O să aștept oricât! Chiar la prima oră! 

Drumul a fost mai lung decât sperase Emily. Abia aștepta să ajungă acasă și să se pună pe plâns. Simțea nevoia de a sparge ceva, de a lovi pe cineva, și de a-și vărsa oful pe oricine i-ar ieși în cale. Îl iubea dar îl și ura pe Gail din cauză că se purta rece și indiferent cu sentimentele ei. Deși era conștient că-l iubea așa cum el n-o făcea, flirtase cu fata aia în fața ei fără rușine sau un mic ghiont de vinovăție. Nimic. Își jură că-i va resimți din plin mânia și răzbunarea.

  Hallie, voia să știe cine era fata cu care Gail se îmbrățișase în fața fiicei sale. Emily ciuli urechile imediat, dar nu întoarse capul spre bărbat. Privea doar înainte ca să nu-și dea de gol lacrimile ce n-aveau voie să curgă.

Ar fi răspuns că era o prietenă, dar Gail știa că și Emily îi era o prietenă și Dumnezeu să-i fie martor, niciodată nu se gândise să o sărute sau să o ia în brațe și să stea lipit de ea mai mult decât era corect și nici nu-i zburda inima în piept la vederea ca atunci când îi întâlnea zâmbetul lui Aris. Nicio minciună nu o putea scoate fără a se simți vinovat și descoperit. Era nevoit să le spună o jumătate de adevăr și trăgând aer în piept, ocoli privirea amândurora uitându-se doar înainte deasupra volanului, zicând:

— Iubita mea.

Mama fetei din dreapta lui oftă în tăcere, convinsă că el aștepta o părere sau un compliment. În schimb Gail se ruga fierbinte să nu mai scoată niciun cuvânt până ajungeau acasă în rezervație.

— Să fii fericit! răspunse ea cu întârziere.

Gail dădu rușinat din cap, dar nu mai vorbise. Observase cu coada ochiului cum Emily întoarse privirea spre geam și lăsă capul într-o parte ca cei de lângă ea să nu-i vadă lacrimile curgând fără voie.

   Îi părea rău pentru ea, dar ce vină să aibe el, dacă nu simțea la fel? Nu era obligat să renunțe la dreptul la iubire pentru a o face pe ea fericită. Nu era nici pregătit și nici dornic să facă asta.

   Se îndrăgostise de Aris, de femeia puternică dar în același timp emotivă, sensibilă și dulce. Nu ar renunța la dragostea asta pentru nimic în lume. Și poate suna egoist din partea lui dar era în stare să renunțe la tot, chiar să părăseasca haita și casa pentru fată.

Ajunși acasă la cele două femei, Emily sări din mașină nervoasă, înșfăcând două sacoșe și intră în casă fără să-și ia la revedere de la prietenul ei.

— Iart-o Gail...presupun că-ți dai seama ce e în sufletul ei. O să-i treacă ei cu timpul.

— Îmi pare rău, mătușică Hallie. Eu am vrut să înțeleagă că nu sunt ceea ce caută ea în mine...dar Em e încăpățânată, nu vrea să accepte adevărul.

Hallie îl bătu ușurel pe umăr resemnată și plecă.

— Mulțumesc pentru că ne-ai însoțit azi, băiete.

   Philip, care era prin preajma casei, îi veni în întâmpinare fratelui său. După figura serioasă și privirea aprigă, ceva nu era cum ar trebui să fie. Gail își păstră calmul și atitudinea pozantă de lider.

— Îmi dau seama că au fost probleme, începu liderul Alpha în timp ce închidea portiera mașinii.

— Ai o intuiție perfectă, îl complimentă Philip cu o expresie aspră pe chip. Doi străini ne-au încălcat teritoriul. Pe unul l-am lichidat, dar celălalt a spus că vrea să vorbească cu tine.