Iubirea unui Alpha

Alpha

   Povestirea luase sfârșit. Collin se ridică în picioare și îl îndemnă și pe Gail să facă la fel, apoi rosti câteva vorbe mărețe pentru încrederea poporului. Cu toții erau emoționați. Robert fusese un conducător demn de laude și de apreciere, acum rămânea de văzut dacă și Gail, fiul cel mare avea să fie la fel de responsabil. În cazul în care Gail renunța la conducere sau i s-ar întâmpla ceva căpetenia îi revenea lui Philip, mai anunță Collin la sfârșit.

  Momentul culminant sosise. Collin se transformă în vârcolac, apoi cu laba dreaptă îl atinse pe umărul stâng a lui Gail. O luminiță orbitoare scânteia de sub ea și viitorul Alpha strânse puternic din dinți, după care se transformă și el vârcolac. Devenise conducătorul suprem oficial prin darul străbunilor și încredințarea siguranței oamenilor săi. Ropote de aplauze răsunară și chiuieli sparseră liniștea nopții de care erau înconjurați. Gail scoase un urlet prelung pe care îl auziseră și vampirii, inclusiv Aris. Ea era singura care înțelesese urletul, simțindu-se privilegiată de această abilitate a ei, și secretă de altfel.

Mai târziu, petrecerea era în toi. Unii dansau, alții se delectau cu delicatesele gătite de femeile din sat, numai Emily stătea retrasă. Văzând că nu primea atenție din partea nimănui fiindcă Philip se dăduse la băut cu băieții și Gail era în centrul atenției ca și conducător deja, se ridică de pe un buștean din cei puși pentru a se așeza lumea și intră în casă.

  În acea noapte rămăsese în casa fraților Ackerson, ca să nu mai plece acasă pe întuneric. Imediat ce deschise ușa fu întâmpinată de liniște și bezna groasă a încăperilor. O închise împingând-o cu spatele și aprinse lumina. Prezența impunătoare din fața ei o luă prin surprindere și după ce se scuipă în sân, își trase o clipă sufletul.

— M-ai speriat! Credeam că ești la petrecere...acum câteva secunde erai acolo... Ce faci aici? îl întrebă confuză.

— Emily! Ce se întâmplă cu tine? Azi ai fost toată ziua tăcută, retrasă și căzută pe gânduri... Ai vreo problemă?

— Și dacă aș avea, ai rezolva-o tu? Ție nu-ți pasă decât de tine! Când ai fost ultima oară lângă mine, să vorbim, să...Gail, las-o baltă!

— Ce vorbe sunt astea, Emily? Nu mă cunoaști deloc? Cum adică îmi pasă doar de mine? Sunt masculul Alpha acum, îmi pasă de toți cei pe care îi am în grijă! Ce s-a întâmplat, suntem prieteni de o viață și îmi ascunzi lucruri importante care te supără?

  — Prieteni...asta e problema, Gail, mă bagi în aceiași oală cu toți. Eu nu vreau să fim prieteni, eu te plac de când eram copii, și tata Robert mă plăcea mult și m-ar fi dorit de noră, numai tu nu ai ochi să vezi și urechi să auzi...Lasă-mă în pace te rog...nu vreau să aud sfaturi sau vorbe de duh, eu vreau să fii al meu...e atât de greu?

  Gail rămăsese mut. Nu se gândise niciodată la ea atât de departe, mai mult decât o soră, o prietenă. Acum plângea în fața lui de i se rupea sufletul, dar nu putea face nimic. Inima lui nu aparținea ei, ci pe meleaguri îndepărtate de casă, unde nimeni nu știa, nimeni nu bănuia că Aris i-o furase din prima clipă când o văzuse.

  O apucă ușor de umeri și o liniști o clipă. De fapt ea se oprise din plâns ca să afle ce are el de spus cu privire la confesiunea ei.

— Emily, nu știu ce să spun, m-ai șocat de tot, încât am rămas mut. Habar nu aveam că ai interpretat greșit prietenia noastră strânsă. Îmi pare atât de rău să te dezamăgesc dar probabil ai simțit și tu că nu simt la fel...te rog să nu mă urăști pentru asta, vei rămâne mereu prietena mea dragă și sunt sigur că vei fi fericită alături de oricine altcineva.

— Ce știi tu despre iubire? Nimic! Eu ți-am fost alături mereu, ți-am gătit și spălat, am fost tot ce ai avut nevoie și te-am iubit necondiționat, chiar și când te uitai după liceenele alea din oraș, iar acum îmi spui că voi fi fericită cu altcineva când totuși inima ta e a alteia deja!

— Emily... eu..

— Cine e, Gail? O cunosc? E mai bună decât mine? E mai talentată? E și ea vârcolac?

— Emily, oprește-te! Eu nu sunt cu nimeni...dar da, iubesc pe altcineva.. Și poate crezi că sunt egoist dar nici tu nu ești departe să știi...cum rămâne cu Philip? Și fratele meu are sentimente pentru tine de când eram mici, dar tu nu le-ai recunoscut și nu ți-a păsat de suferința lui... Crezi că dacă ai o explicație pentru toate te face mai puțin vinovată? Eu am recunoscut că nu am știut că ai sentimente pentru mine dar știam de Philip că te iubește de mic copil!

— Termină cu prostiile, nu l-am luat în serios niciodată pe Philip, el m-a văzut întotdeauna ca pe o jucărie, o bucățică bună pe care și-o dorea în pat, nu e ca tine nici cât negrul sub unghie...dar e vina mea că nu am tăcut și nu mi-am văzut de treabă...și mai știi ceva? O să aflu cine e cea după care suspini...o să aflu ce are ea și nu am eu...o să regreți Gail că nu mi-ai spus ..Am crezut totuși că poate vei fi pe aceiași lungime de undă cu mine, dar...m-am înșelat...

— Dar, Emily...

— Te rog dă-mi pace! se răsti cu umilință fata și ieși în fugă pe ușă.

Gail se simțea vinovat și responsabil de siguranța ei. Îl ochi pe Hall dorind să-i ofere protecție și să o conducă acasă în siguranță, dar arăta ca un orășean ce tocmai a consumat canabis în loc de alcool. Philip veni fuga spre el și îi oferi un pahar de vin, arătând și el aproape la fel de cherchelit ca restul.

— Ce dracu' e cu voi? Sunteți responsabili de siguranța clanului nostru, eu pe cine să mă bazez, pe niște bețivi? Nu aveți limite?

— Frate...îmi pare rău, dar cu toți ne-am dat la petrecere cu ocazia asta specială...nu mi-am dat seama, îmi pare rău...Dar de fericire că ne vei conduce și de supărare că tata s-a dus, nu am mai ținut cont de nimic...

— Crezi că ești destul de capabil să o conduci în siguranță, pe Emily acasă?

— E-Emily? Dar nu a rămas la noi în noaptea asta?

— Așa credeam, dar ne-am certat și a plecat supărată. Te rog să nu insiști acum...doar urmărește-o din spate încet, ar trebui să o ajungi din urmă dacă te grăbești..

Philip nu se gândise de două ori. O luă la fugă în direcția indicată de Gail și se transformă imediat pentru a-și activa multiplele simțuri. Pentru el, Emily înseamna totul și oricât de beat era, niciodată nu ar fi fost capabil să-i facă rău.

  Adulmecă aerul rece al drumului împădurit și îi auzi pașii grăbiți. Plângea. Ar fi dorit să o consoleze, dar Gail ia spus clar să nu o supere..nici nu știa motivul pentru care se certase cu el. Putea doar să bănuiască că se auzise și numele său în disputa lor...altfel n-ar fi suportat să stea departe și să accepte suferința fetei.