Iubirea unui Alpha

Un vampir între vârcolaci

  
    Toată ceata Ackerson era strânsă în casa lui Gail și a lui Philip. Nimeni nu bănuia în legătură cu ce îi nominalizaseră, dar majoritatea credeau că e ceva despre lupta la care vor lua parte în câteva zile. Așteptau nerăbdători ca Alpha să li se alăture, hârjonindu-se și făcând diverse glume.

  Zarva din casă se auzea din 12 guri. Aris habar nu avea ce o așteaptă, însă zgomotele de voci groase, severe sau ascuțite de bărbați o făcuseră să bată pasul pe loc în fața ușii. Nu mai era așa de sigură că voia să intre, dar avea încredere în Gail, nu o ducea să-i facă rău. Știa că el îi va lua apărarea orice ar fi.

Și respirând cu măsură pentru a se calma, îl strânse de mână pe iubitul ei Alpha,  hotărâtă să înfrunte gura lupului.

Intraseră în hol. Nimeni nu-i auzise din cauza vocilor ce se astupau una pe cealaltă adăugând râsete și contradicții. Aris se uită la Gail.

— Rămâi aici, să-i pregătesc înainte, apoi la semnalul meu intri și vii direct lângă mine, bine?

  Aris confirmă cu o expresie îngrijorată pe chip. Gail o sărută pe frunte și îi șopti că totul va fi bine într-un final.

  O liniște mormântală se așternu în încăpere, atunci când Gail intră . Aveau bunul simț de a-și respecta șeful oricât de prieteni erau cu toții. Philip era ultimul care se oprise din râs.

— Frate, am ajuns cu toții. Băieții au făcut tot posibilul să lase nesupravegheate teritoriile învecinate și să ajungă aici la timp. Totul e bine?

— Da...v-am chemat aici să vă transmit omenește că al vostru prieten și lider Alpha....și-a găsit sufletul pereche.. Legea absolută se aplică indiferent de obiecții...așa că..

Gail nu-și putea stăpâni emoțiile. Ei erau curioși, el se pregătea să dea startul furtunii.

— Vi-o prezint pe Aris...sufletul meu pereche!
  
   Și rostind acele cuvinte, fata își luă inima în dinți și i se alătură lui Gail. Nu ridicase privirea din pământ până nu îl apucă de mână să fie sigură că e lângă el. De fapt, dacă își ridica ochii spre oricare dintre ei, sigur ar fi turbat cu toții. Acum că trecuse peste faptul că le-o arătase, nu putea trece peste acel mic prag, nu putea să-și ridice privirea din podea, iritându-i puțin pe lupișori.

— Gail...gagica ta e rușinoasă? Îl întrebă Hall zâmbind.

— Da, de ce nu ne privește? dori un altul să știe.

— Frate, cumnata e frumoasă, incredibil de frumoasă, dar de ce nu se uită la noi? îi șopti Philip din dreapta lui.

  Aris auzi primele gânduri ascunse.

— Frumoasă e puțin spus...ce păr lung, superb....ce picioare...mă întreb cum ar fi să o ating...

— E reală?

— Aș vrea să-i văd ochii...ce ascunde oare?

— Ce noroc pe Gail...a cules cea mai frumoasă ființă...încântătoare...și cam ciudat că nici nu s-a uitat la noi. O fi frumoasă dar proastă? Eu unul nu m-aș supăra să o admir zilnic chiar de ar fi și mută...