Iubirea unui Alpha

Un vampir în minus, o greșeală în plus

  Aris încercă să intre în casă neobservată, atunci când urletul furios a lui Julian o îngrozi. Rămase pe loc nemișcată și strânse pleoapele sperând să nu fi fost real și că vocea pe care o auzise, nu era a fratelui ei. Când deschise ochii, în fața ei era adunată o parte din clanul Kerman și judecând după fața fiecaruia, hotărî că erau foarte furioși. Fratele ei părea pregătit să o ucidă acolo în centrul atenției tuturor. Oare ce aveau cu ea? Vigilentă, ca de obicei, nu lăsă să-i scape faptul că lângă el se afla Alexis și nu Reis.

— Ce s-a mai întâmplat?

— Ai devenit obraznică, asta s-a întâmplat! Reis a murit din cauza ta!

  Aris nu apucă să se gândească la lupta dintre ea și Alexis în care cea de față ieșise învingătoare, fiindcă dintr-o dată fusese luată de gât și aruncată pe sus de însuși Julian. Așteptă resemnată căderea brutală datorită vitezei uluitoare cu care fusese luată prin surprindere de fratele său hain, însă ceva uimitor se întâmplase. Două brațe puternice o prinseră înainte de a ateriza și a se izbi de pământ cu toată greutatea. Toată lumea părea surprinsă, însă cel mai mult era Aris. Seth era cel care îi împiedicase lovirea de perete și de podea.

  Seth o puse cu delicatețe jos, gest care surprinse pe toată lumea și apoi privi în direcția lui Julian.

— Nu gândești limpede acum...ea nu e ca noi! Pe toți ne-am mișcat pierderea lui Reis, nu doar pe tine! Știam cu toții că va afla la un moment dat de relația ta cu Alexis și va muri de mâna ei. Nu puteai preveni uciderea ei! Nu e vina fetei că Reis a luptat fără creier, a făcut ca și tine acum..a lăsat ura să-i întunece judecata.

  Ce era cu el? Tocmai îi luase lui Aris apărarea?! Nu mai știa ce să creadă, poate că erau nebuni cu toții..cum nu-și dăduse seama de asta mai înainte? Morocănosul Seth, cu pletele blond închis și ochi negri aproape otrăviți de răutate o apărase de fratele ei, de Julian. Asta chiar n-ar fi putut crede în veci! Abia își luă privirea șocată de la Seth ca să-i vadă reacția fratelui ei. Nu uitase că mai avusese puțin și o omorâse. Îl ura. Nu-l putea numi frate, pentru ceea ce făcuse.

— Puteam amâna dacă nu puteam preveni! Acum am un luptător în minus! Lasă-mă să o ucid pe ticăloasă!

  Julian se repezi din nou la Aris care deși îl privea ostil, în adâncul inimii ei era terifiată. Seth i se opuse din nou, punându-și ambele mâini contra pieptului fratelui ei pentru a-l opri.

— Te înțeleg. Nu fac eu cât doi? Amintește-ți de înțelegerea cu Rauf...nu face asta ca să regreți apoi!

  Asta îi atrase atenția maniacului. Înțelegerea cu Rauf, timp în care ceilalți se gândeau ce motiv și cu ce scop îi lua el apărarea fetei. În fond nimeni n-o dorea în clanul lor, cu atât mai mult Seth.

Și Aris dorea să știe ce era în mintea lui și ce urmărea. Se purtase mereu ca un nemernic cu ea și o ura atât de tare încât avea impresia că ar fi dat orice să o ucidă dacă ar fi putut. Acum când avusese ocazia să se bucure de priveliște, oprise atacul fratelui ei asupra sa. Ce putea să însemne asta? Spera doar că nu era un alt motiv ascuns, știut doar de el.

— Du-te în camera ta, să nu te mai văd în fața ochilor! Dispari!! zbieră Julian abia abținându-se să nu se repeadă iar la ea.

Ea se uită la el îngrozită. Chiar părea în stare să o omoare și chiar în acel moment. Seth îi porunci peste umăr să facă așa cum îi spune și nu mai stătu pe gânduri. Dispăru imediat în camera ei și începu să plângă cu nasul între perne.

Nu mai coborâse din camera ei nici a doua zi. Nu mâncase și dormise foarte puțin. Nu mai avea putere și nici răbdare să aștepte să o salveze Gail. Era convinsă că va muri de supărare și foame în câteva zile. Tot ce voia era să stea acolo singură, să nu se împiedice nimeni de ea și coborâse nici pentru mâncare.

  Un tropot greoi se auzi în spatele ușii. Aris crezu că e Julian, așa că se pregăti, rezemându-se de speteaza patului și își trase genunchii la piept. Nu mai putea suporta un alt atac al furiei lui și era convinsă că nu avea să-i mai ia nimeni apărarea.

  Era Seth, imprevizibil și ciudat de amabil. Ducea o tăviță cu mâncare, pe care i-o întinse . Pe față avea veșnica figură solemnă de parcă l-ar fi pocnit cineva în falcă.

— Nu mănânc...îi zise fără să pară răutăcioasă.

— Mănâncă și lasă orgoliul deoparte. Știu că ești înfometată. Lui Julian îi va trece. Apoi poți pleca la școală. Va fi mai bine pentru tine să fii în oraș. Vrea să exersăm abilitățile de luptă și nu cred că ai vrea să fii prin preajmă.

— De ce faci toate astea? Crezi că nu știu că mă urăști de moarte? Ce urmărești?

  Seth privi undeva departe, gândindu-se parcă la ceva. O minciună poate sau la adevăr..

— Să te urăsc?! Nu te-am urât niciodată.

     Aris căscă ochii nedumerită dar și luată prin surprindere de răspunsul lui.

— Atunci de ce..

— Te invidiez, Aris...pentru că ești sora lui Julian și pentru că te-ai născut. Eu am iubit-o pe mama ta. Mult. Când te-a născut pe tine am fost furios. Nu voiam să aibă copii cu taică tău... Dar...circumstanțele m-au făcut să-i promit că te voi proteja cu prețul vieții mele. Nu-ți fac ție un bine, ci îmi respect promisiunea față de iubita mea. Îi semeni mult...și asta mă face să devin furios...că din cauza ta a murit. Din cauza ta a trebuit să devin vampir. De aceea nu te pot iubi și nici nu te pot urî...dar măcar te pot sfătui să rămâi în viață și să faci să-ți fie bine. Fii blândă și du-te la Rauf, e o alegere mai bună decât Julian.

— Vrei să spui că faci parte din clan, doar ca să mă protejezi?

— Să-mi țin promisiunea, da!

— Și dacă mă duc la Rauf, cum mă vei proteja?

— O va face el, te iubește.

— Și dacă eu vrea altceva? O să mă oprești?

— Cum adică?!

— Adică, dacă-ți spun că iubesc pe altcineva, m-ai lăsa să plec cu bună știință?

— Te voi proteja cum pot, fără să-l trădez pe Julian. La el țin mult, chiar dacă nu sunt mereu de acord cu ce face, deci dacă asta înseamnă să mă întorc împotriva lui pentru tine, uită de asta!

— Bine și așa, pentru că îmi e de ajuns să te faci că nu mă vezi. În rest mă descurc.

— Nu face un pas greșit, Aris. Nu ți-am spus aceste lucruri să crezi că sunt prost sau ușor de manipulat. Mamei tale i-am promis că te protejez de toți, de oricine dar nu și de mine!

  Seth dispăru ca fulgerul din cameră, lăsând-o pe fată cu aceiași impresie ca de prima dată. Bărbatul ăsta era ursuz și putea să jure că invidia lui era dură și mai înfricoșătoare decât ura. Nu voia să știe diferența dintre ele. Mai era și adevărat că o uimise destăinuirea lui. Oare era posibil ca Seth să-i fi spus un secret pe care numai ea și el îl știe acum?! Nu-i prea păsa de asta acum, se înfipse să mănânce ceea ce îi adusese el și să plece la școală.