Iubirea unui Alpha

Un pas către sfârșit

  Aris își făcea de treabă prin casă, neliniștită. De dimineață, avea impresia că ceva se întâmplă fără știrea ei, dar nu voia să-și recunoască faptul că Gail ar face ceva periculos fără să se dea de gol. Nega orice gând neplăcut despre el. Poate nu știa ce gândește el, dar știa ce gândesc prietenii lui, iar ei nu aveau nimic dubios în minte. 

  — Nu fi paranoică, Aris...își repetă de nenumărate ori, privindu-și reflexia din fereastra deschisă, de deasupra ghiuvetei de la bucătărie.

  ***

Emily alerga cât putea de repede, dar până va ajunge la Aris deja totul ar fi putut fi pierdut.

— La naiba! Mi-ar prinde și mie...acum...patru picioare sau 5 minute în pielea unui vampir....

  Se opri două clipe în loc, aplecându-se în față cu mâinile pe genunchi. Obosise, își trase sufletul, dar numai atât. Viața ei conta prea puțin când erau altele în joc. Se ridică luându-și picioarele la spate din nou.

***

La granița teritoriului lui Kerman, doi vampiri patrulau încoace și încolo. Pentru un moment, unul din ei îi povesti o întâmplare horror celuilalt. Lui Aron i se făcu brusc, sete de sânge. Subalternul său zâmbi.

— Nu uita de plan. Crezi că Alpha și fratele lui se descurcă mai bine în partea cealaltă?

— Nu știu, dar hai să-i caftim o dată! Îmi pierd răbdarea.

  Fără să mai stea pe gânduri, cei doi au sărit jos din pomul în care erau cățărați și începuse să se lupte cu cei doi rivali. Doi la doi, meciul era egal și floare la ureche pentru ei. Aron se descotorosi primul de dușmanul său, iar apoi își ajută prietenul.

— E bine, am intrat. Cheamă pe ceilalți și ...înainte cu toată viteza.

   De cealaltă parte a teritoriului, alți dou vampiri, pereche de această dată, se hârjoneau printre copaci. Gail și Philip nu puteau ataca neobservați fiindcă erau în primul rând oameni. Sângele cald le curgea apetisant prin vene.

  Vampirii i-au simțit imediat apropiindu-se.

— Simți și tu? întrebă bărbatul pe partenera sa.

  — Da...puțină distracție?

  Printre niște tufișuri dese, îi văzu pe cei doi vârcolaci sub formă umană.

  Își zâmbiră complice și se repeziră asupra lui Gail și Philip pe furiș.

  — Fii pregătit! șopti Gail lui Philip.

  Când ce doi vampiri crezură că-i vor lua prin surprindere, avuseseră parte de o surpriză de ultim moment. Din doi oameni deveniseră doi lupi uriași, înfometați și furioși. Femeia vampir ezită o secundă când îi văzu transformându-se, o secundă ce îi fusese fatală. Gail o trânti la pământ dintr-o săritură și îi smulse capul înfigându-și colții în gâtul ei rece.

  Vampirul rămas singur fusese mai agil decât femeia. Știuse că nu vor avea nicio șansă și acționă logic. O luă spre Julian cu toată viteza, să-l avertizeze de atac. Gail rămase pe loc, dar Philip ar fi vrut să-l prindă din urmă pe vampir. Nici el nu îl urmase. Avea nevoie de acordul lui Alpha, nu putea acționa de capul lui.

— Nu-l urmărim? Întrebă fratele său prin telepatie.

— Nu, acum să-i luăm pe restul și să pornim cu toții spre Julian și ai lui.  Aron și ai săi probabil se îndreaptă deja într-acolo.

  Nu se punea problema în a-i contesta decizia liderului. Toată haita de 10 membrii se îndrepta spre locuința lui Julian.

  — Iubitule, ar trebui să plecăm. Ne vor prinde la colț și nici măcar nu știm câți sunt cine e cu Aron... Nu știm nimic! Inutila aia pe care ai trimis-o la Aron nu a adus nicio veste importantă!

  Alexis se temea de războiul care le bătea la ușă.

— N-o să fug, dacă asta-mi ceri! O să lupt până la capăt și o să-i elimin pe toți cu sau fără ajutorul tău, al vostru! se răsti spre ceilalți.

Seth nu avea încotro. Nu avea teamă și nu avea de gând să-l lase pe Julian la greu.

— Dacă asta vrei, așa va fi. Îți sunt alături!

   Dacă ceilalți 7 vampiri erau martori la devotamentul lui Seth, atunci nici ei n-aveau de gând să stea departe.

— Suntem cu tine, Julian. Ăsta e pământul nostru și îl vom apăra cum putem noi mai bine.

   Șeful lor aștepta și decizia lui Alexis.

— Știi că voi fii alături de tine până când etrnitatea va lua sfârșit, nu-i așa?

   Un zâmbet fad apăru în colțul gurii lui Julian. Nu-i prea păsa de convingerile ei, avea nevoie de o mână forte în luptă nu de o amorezată.

— Atunci...

Nu apucă să termine fraza, căci vampirul de la graniță care fugise din calea lui Gail apăru strigând în gura mare că sunt atacați.

Vestea că lupii Ackerson sunt aliații lui Aron, nu pică bine urechilor lui Julian. În acel moment avea dorința de a ucide tot ce avea să-i stea în cale.

— La dracu'! Naiba să-l ia pe Aron! O să-l ucid cu mâinile mele pe el și pe Alpha Ackerson!  Pregătiți-vă de atac! Ucideți tot ce vă stă în cale! urlă din toți plămânii către subordonații săi.

 
  ***

  Emily ajunsese la casa lui Gail, unde spera să o găsească pe Aris. Bătu la ușă  cu disperare strigând-o pe nume.
  
  Când auzi Aris, oftă sătulă de reacțiile ei isterice.

— Fata asta mă calcă pe nervi! Cât să o mai suport? O să o pun la punct de data asta, să nu mai apară la ușa mea neinvitată și mereu cu chef de ceartă!

  Aris apăsă clanța, iar Emily dădu buzna în casă mai să o dărâme din picioare.

— Cum ai putut să-l lași să facă asta? Tu stai aici și-l aștepți, dar ești sigură că se va întoarce teafăr? De ce nu ai făcut nimic, să îl convingi să nu se bage în asta???

  Aris era confuză. Apoi auzi gândurile răvășite ale lui Emily și își dădu seama imediat.

— Gail... Mi-a ascuns...dar eu credeam că peste două zile vom lupta împreună...cum ai aflat? Ești sigură că azi...

— Ești proastă sau te prefaci?? Ți-am spus că i-am văzut, am auzit! Au plecat și n-am putut să fac nimic să-i conving să se răzgândească!

— Bine, bine! La naiba..nu mai țipa atât! se răsti Aris.

  Emily părea să spună adevărul. Ce făcuse? Gail o mințise și nu a luat-o cu ei deși i-a promis. Asta nu putea rămâne așa. Aris era vampir. În mai puțin de un sfert de oră ar putea ajunge la Julian. Încă poate opri totul.

— Deci? O să stai și o să te gândești la nimic? Nu faci ceva? Ești vampir, ești și vârcolac...fă ceva! Nu te gândi acum la nebunia mea. Îmi pasă se Gail, de Philip, de restul, dar eu nu pot face nimic! Sunt inutilă...recunoscu Emily cu regret...

Aris simți un puternic sentiment de compasiune pentru fată.

— Emily... Poate nu sunt eu ca tine, ca voi în totalitate...dar îl iubesc pe Gail. Mai bine mor eu decât să-l las pe el să moară...

Și zicând acestea, fugi în cameră să se schimbe în ceva mai comod decât o rochie ce i-ar fi zburat la cea mai mică adiere de vânt.

— O să-i aduc pe toți înapoi, indiferent cum sau în ce mod! Julian va regreta că a atras asta asupra lui.