Iubirea unui Alpha

Ruptură între frați

   Pe Aris o îngrozea ideea de a fi măritată cu forța ca un om, o ființă neputincioasă. Se întreba continuu cum putuse Julian doar să se gândească la asta fără a-i lua în considerare și sentimentele ei și ce părere avea Rauf despre acest lucru? Defapt putea să ghicească. De când erau la Julian în clan, Rauf se ținea după ea ca un libidinos ahtiat după femei tinere. Se înfioră vizibil scuturându-se din toate încheieturile și coborî iute ca vântul să-i ceară explicații fratelui ei, ba chiar să-și impună punctul de vedere. Nu putea fi atât de crud cu sora lui. O protejase atâta timp de oricine îi voia răul, era convinsă că se va îmbuna și de această dată.

— Seth, unde e Julian? Îl întrebă pe vampirul de gardă din fața vilei.

  Morocănosul Seth, privi roata împrejur și adulmecă aerul, apoi se uită la ea urât.

— E lângă lac cu Alexis.

Aris străbătu drumul până acolo cu viteză, floare la ureche pentru un sugător de sânge ca ei și îl găsi pe Julian tot un zâmbet glumind cu Alexis, o membră a clanului. Poate că părea șireată, dar era mult mai curioasă de ceea ce vorbiseră, așa că ascultă gândurile femeii.

„Sper că nu ne-a auzit, aș avea probleme cu târfa de Reis...nu că mi-ar păsa...Ard de nerăbdare să-i mut fața la spate! Dar ce o fi cu fata asta de se uită așa ciudat la mine? O fi aflat că eu și Julian ne iubim?  Poate ar fi mai bine să afle ca să o elimin pe târfa aia din calea mea spre inima lui... Aris, mi se pare mie sau ești mai frumoasă cu fiecare zi? Ori ești doar furioasă acum? Nu sunt de acord cu Julian să te oblige să te duci la Rauf dar  nu-l pot opri...îmi pare rău pentru tine...”

Alexis trecu pe lângă Aris la semnalul lui Julian să-i lase singuri și îi zâmbi sincer. Ceea ce aflase sora lui despre Alexis era foarte drăguț, dar acum avea alte chestiuni mai importante de rezolvat.

— După figura ta, îmi dau seama că ai aflat..

— Despre ce să aflu? Despre relația ta cu Alexis sau despre faptul că mă vinzi unui moș?

— Aris!

  Julian zbieră înfuriat de îndrăzneala fetei și imediat se grăbi să o amenințe ca să nu-și piardă autoritatea.

— Cred că nu realizezi ce spui...Ai grijă fetițo, că îmi pierd răbdarea cu tine! îi zise Julian printre colți, amenințător.

— Nu pot să cred ce-mi aud urechile... Tu nu ai cum să-mi fi frate, ce e cu tine? Nu-ți pasă deloc de fericirea mea? Nu e destul de mare pedeapsa că sunt nevoită să trăiesc o eternitate în răceală și în umbra morții? Acum vrei să mă faci și sclava lui Rauf?