Before we go

20.Sufletul meu e acolo.

     Capitolul 20:" Sufletul meu e acolo."

      RAINER

       La naiba! La naiba! La naiba!
Am înjurat în gând in timp ce mi-am tras un tricou peste cap.

     — Chiar o sa pleci acum pentru ea? i-am auzit vocea pițigăiată a Leylei, care se sprijinea in coate încercând să mă fixeze cu privirea.

     — Ce naiba te-a facut sa crezi ca nu o sa ma duc? am țipat eu căutând cheile de la masina pe sub hainele ei aruncate pe noptieră.

     — Rainer, dacă iesi pe usa aia, între noi doi totul se termina, a spus ea punându-si mâinile în sân aproape convinsă că o sa ma asez inapoi pe pat lângă ea.

     — Nu vreau sa te găsesc aici cand ma întorc, i-am spus apoi am iesit pe usa grăbindu-ma spre masina.
     Am urcat la volanul Mustang-ului negru apoi i-am format numărul Jessicai si am aruncat telefonul pe scaunul din dreapta mea.

     — Ce spital? am intrebat eu imediat ce Jess a răspuns.
    Suspinele ei începuseră să se audă prin difuzorul telefonului călcându-ma pe nervi. Ce spital Jessica? am repetat eu.

     — Lenox Hill, si nu mai țipa la ea dobitocule, i-am auzit vocea lui Nick.

     — Scutește-ma, am spus apoi am încheiat apelul.
    Imediat ce am ajuns în fața spitalului, am oprit mașina apoi am coborât încercând să ajung mai repede la ea.

     — Nu puteti parca acolo, am auzit o voce de undeva din spatele meu. M-am intors pentru o secundă încercând să îmi păstrez calmul.

     — Dacă atingi masina aia o sa rămâi fără mâini, i-am spus apoi m-am intors din nou spre lift.

    Cu fiecare etaj simțeam cum ceva in mine se sfărâma, iar vina isi făcea loc în interiorul meu, din ce in ce mai mult. La naiba, chiar era vina mea. Dacă aș fi ascultat-o, eram departe de locul ăsta.
    Imediat ce liftul a ajuns la etajul cinci, am iesit căutându-l pe Nick si Jess pe unul dintre holuri.

     — Rainer!
   M-am intors in mai putin de o secundă cand l-am auzit pe Nick strigându-ma.

     — Unde e? l-am întrebat eu iar el mi-a facut semn din cap spre usa din capătul coridorului lângă care stătea acel Asher.

     — E de aproape o oră aici, am auzit-o pe Jess spunând printre suspine.

     — Si eu as fi putut venii mai devreme dacă nu aflam ultimul, am spus apoi am înaintat si m-am oprit la câțiva metri de usa.
   
     — Tu ce cauti aici? i-am auzit vocea tipului din fața mea.
    Am făcut câțiva pași spre el crezând că îl intimidez dar nici nu se clintea.

     — Nu imi dau seama cand asta a devenit problema ta, am spus eu.

     — Dacă ai avut legătură cu ce a pățit Rylee, jur ca...

     — Că ce? i-am taiat-o eu.

     — Că o sa iti doresti sa te întorci inapoi in celula ta, a spus el iar eu mi-am simtit pumnii incleștându-se.

     — Presupun ca amândoi așteptați să o vedeti, nu-i asa? a spus una dintre asistentele care tocmai ieșise din camera in care era Rylee. Am mormăit un "mhm" si m-am intors cu fața spre Jess si Nick care stăteau undeva la capătul holului invârtindu-se în cercuri enervante. Nick s-a întors spre mine apoi mi-a facut semn din cap iar eu am înaintat spre ei.

     — Nici macar nu stim in ce stare e Rylee si tu nu poti sa iti păstrezi calmul nici macar acum? a spus Nick aproape mârâind.

     — Asta e problema, Nick. Sufletul meu e in camera aia, cum ar trebuii sa imi păstrez calmul cand nu stiu daca e bine?

     — Întâi ar trebuii sa iti asumi vina, Rainer. Ce naiba i-ai spus cand a venit?

     — Întrerupem ceva? am auzit vocea unei fete venind din spatele meu. M-am intors si am vazut o brunetă si pe tipul pe care Rylee il numeste unul din prietenii ei, apoi mi-am dat ochii peste cap. Singurul lucru de care aveam nevoie erau mai multi oameni pe holul asta minuscul. Sunt sigur ca nici lui Rylee nu i-ar fi plăcut să fie toți aici, ar fi preferat sa nu ii panicheze.

      — Rylee a venit la tine? a strigat Jess ridicându-se de pe scaunul pe care stătea.

     — Poate ai fi aflat mai devreme dacă ii răspundea-i la telefon, m-am răstit eu apoi m-am retras lângă peretele din fața lor.

     — Pentru Rylee Pirce? a intrebat o asistentă intrând pe holul pe care părea că așteptam de o veșnicie. Imediat ce i-au auzit numele toți au sărit ca arși, înafară de mine.

     Momentul în care i-am auzit numele inima începuse să îmi bată mai tare, de parca era tot ce puteam auzii. Un sentiment de vinovăție își făcuse apariția imediat ce m-am intors spre camera in care era.
    Două zile trecuseră de cand am revenit in viata ei dupa tot ce ii făcusem, si in loc sa țipe și să mă lovească, Rylee isi făcuse apariția cu zâmbetul pe buze doar ca sa particip cu ea la cursă. Adevarul era ca nu ar fi trebuit să fiu aici, locul meu era in orice alta parte, numai aici nu.

     — Rainer? M-am intors si am vazut-o pe bruneta de mai devreme in spatele meu. Nu s-a trezit dar poti să mergi sa o vezi, a continuat ea.

      — Sigur. Mersi... m-am oprit din cauza habar nu aveam care era numele ei.

     — Aria, m-a completat ea.

     — Mersi, Aria, dar ar fi mai bine sa te duci înaintea mea, i-am spus apoi m-am așezat pe scaunul pe care Jessicai stătea mai devreme.

     — Nu vrei sa o vezi? I-am auzit intrebarea si mi-am rezervat cateva secunde doar ca sa ma gandesc la un raspuns. Voiam să o văd mai mult decât orice, sa stiu ca e bine, ca o sa isi revină repede, dar ceva in mine imi spunea ca ar fi fost mai bine dacă as fi lasat-o singura.

     — Aș vrea, de fapt, dar Jess si Nick deja sunt îngrijorați. Si tipul ala, Asher, iubitul ei așteaptă de două ore în fața ușii aleia. Nu cred ca ar trebuii sa o obosească prea tare.

     — Rylee nu s-a trezit, a spus cu un oftat.
    Dumnezeule! m-am ridicat de pe scaun trecându-mi o mână prin par. Mi-am strâns pumnii vrând sa lovesc ceva, orice, dar mi-am abtinut furia imediat ce tristețea isi făcuse loc in corpul meu.
     M-am intors pe călcâie si am înaintat spre camera din care Jess si Nick tocmai ieșiseră urmați de Asher. I-am aruncat o privire apoi am intrat in camera si am închis ușa în urma mea.

   Imediat ce am vazut-o pe Rylee stand pe pat cu ochii închiși, am simtit nevoia sa o strâng în brațe. 
   M-am așezat pe scaunul de lângă patul ei si i-am strâns mana intr-a mea.

     — Nu am venit aici sa iti spun ca nu pot să trăiesc fără tine, Rylee. Pot sa o fac, doar ca nu vreau sa renunț când stiu ca încă simti ceva pentru mine.
   Am oftat încercând să îmi pun ordine in gânduri apoi am aruncat o privire spre mana ei mică dorindu-mi sa o simt din nou.

     — Sti, Rylee, eu nu am mai zâmbit de cand te-am părăsit. N-am avut motive să zâmbesc dacă tu nu erai lângă mine, asa că, ca eu să pot zambii din nou, am nevoie sa te trezesti, am spus apoi m-am ridicat de pe scaun și m-am aplecat spre ea plasându-i un sărut pe frunte.

     Am iesit din camera apoi m-am grăbit să ajung inapoi la parterul spitalului doar pentru ca nu mai puteam sta aici nici macar o secundă.

     — Rainer! am auzit de undeva din spatele meu vocea Jessicai, asa ca m-am oprit si m-am intors.

     — Nu stiu ce cauti aici dar sunt sigura ca Rylee nu are nevoie de tine, a spus ea.

     — Stiu, Jess, dar am iubit-o.

     — Nu ai iubit-o, Rainer. Doar nu voiai sa fi singur sau poate ca voiai sa te simți iubit în viața ta monotona. Nu ai iubit-o, pentru ca nu distrugi persoana pe care o iubești!