Before we go

29. Esti atenta la mine?

   
    "Capitolul 29: Ești atenta la mine?"

      M-am sprijinit în coate în încercarea mea de a nu ma lăsa pe spate dar pana sa ma ridic, el s-a aplecat lasandu-si buzele pe pielea gatului meu.
    Dumnezeule!

     — Rainer, am încercat sa spun ferm, ieșind mai mult ca geamăt.
   Uram ca îmi plăcea atât de mult cum se simțea pe pielea mea, și mai mult uram ca ar fi trebuit sa ii spun sa se oprească.

     — Rainer, termina! am exclamat încercând sa îl împing la o parte dar în același timp, ținându-l de gat, pastrandu-l aproape.
   Buzele i s-au desprins de pielea mea, iar când m-am simțit îndeajuns de sigura am deschis ochii și i-am observat pe ai lui fiind ațintiți spre corpul meu.
   După toate zbaterile, șnurul bluzei mele aproape se desfăcuse facandu-ma sa ma simt goala în fața lui iar după zâmbetul pe care îl afișa, se pare ca ii plăcea asta.
    Rainer si-a ridicat privirea spre mine, tragandu-ma spre el în timp ce bratul lui își făcea loc sub spatele meu. 

     — Nu, l-am avertizat, dandu-mi seama ce voia sa facă.
   El a oftat ușor apoi si-a lipit buzele de abdomenul meu facandu-ma sa îmi arcuiesc trupul spre al lui. Se misca lent, parca încetinea ceea ce nu părea a fi o mișcare de-a lui ci doar voia sa ma facă pe mine sa ii cer mai mult.

     — Ști ca numai eu exist, Rylee, a insistat el. Nimeni altcineva nu poate sa te facă sa simți asta.
    I-am strâns parul în pumn încercând sa fac dorința de a îl simți sa dispară. L-am mangaiat pe obraz cu degetul mare încercând sa îl admir.

     — N-am vrut niciodata sa fi nefericit, i-am spus cu voce tremurândă. Dar nu am încredere în tine. Mereu ma părăsești.
   I-am atins pieptul impingandu-l usor la o parte, aranjându-mi hainele, ca nu cumva sa ma răzgândesc și sa ii cedez.
   Fara sa mai privesc înapoi m-am repezit spre scara, apoi am ajuns afara între mașini simțit de odată nevoia de a merge acasă.

     — Rylee, unde ai fost? am auzit-o pe Jess strigând. Imediat ce Rainer a ieșit în spatele meu fața ei devenise palida de parca tocmai văzuse o fantoma.

     — Iti spun mai târziu, m-am scuzat eu apucând-o de braț.
   Claxoanele care se auzeau din spatele nostru ne-au făcut sa ne întoarcem doar ca să îl observam pe Nick dându-se mare în fața iubitei lui.

     — Participi? i-a strigat Jess întinzându-se spre geamul mașinii. Nick a dat din cap în semn ca da apoi i-a făcut semn sa urce.

     — Tu participi? Am întrebat eu intorcandu-ma spre Rainer care a dat din cap în semn ca nu.
    A trecut de mine pierzandu-se în mulțimea ce inainta spre pista ca să privească cursa lui Nick ce urma sa înceapă în câteva minute iar eu i-am urmat exemplul pornind spre același loc, în direcție opusa.

     — Bănuiesc, ca știți deja ce se întâmplă în seara asta, a strigat un tip ieșind între cele doua mașini. M-am uitat puțin confuza la el iar el s-a uitat înapoi la mine cu un zâmbet ciudat.

     — Sau dacă nu știți, a spus el după o pauza. Invitatul din seara asta o sa își aleagă persoana care o sa îl însoțească chiar din mulțimea pe care o avem aici, a strigat el.
   Am înghițit în sec, când am văzut usa mașinii negre deschizandu-se vrând sa ma întorc înapoi de unde tocmai ieșisem.
   Din mașină tocmai ce ieșise un tip înalt îmbrăcat cu un tricou negru ce îi scotea în evidenta mușchii spatelui și pectorali și ii lasa tatuajul de pe braț sa fie admirat de cei din jur. În timp ce isi aseza inelele de pe degete a înaintat spre mulțimea uitandu-se în jos. A ocolit câteva fete ce păreau sa își dorească mai mult ca orice sa fie în locul din dreapta lângă el si s-a oprit la tipa blonda de lângă mine, fără sa se uite la ea a întrebat-o ceva după care ea s-a făcut pierduta.