Before we go

40. Boston

       

     Capitolul 40:" Boston."

     RAINER

     Uitase din nou ce voia să îmi spună. Normal că uitase.
     Am ajutat-o să ajungă în pat și refuza din nou să mă lase să plec.

     — Voiam să îți spun ceva, a început ea din nou, încercând să se ridice din pat. Am împins-o ușor în umăr și am privit cum cădea pe perne râzând.

     — Poți să îmi spui mâine, i-am zis încercând să o descalț.

     — Schimbă-mi hainele.

      Am vrut să o refuz și probabil asta trebuia să fac, dar în loc să spun un afurisit de cuvânt, am ridicat-o în picioare sprijinind-o de perete și i-am îndepărtat părul peste umăr. Imediat ce i-am tras fermoarul rochiei, ea a lasat-o să cadă pe podea apoi s-a întors spre mine.

     — Hainele mele, mi-a spus făcându-mi semn din cap spre unul dintre fotolii.
     La naiba cu hainele ei!

     — Nu ai nevoie de haine, i-am spus.

     S-a încruntat pentru o secundă, însă nu s-a împotrivit. În schimb, s-a așezat pe pat și s-a întors cu spatele la mine probabil așteptând să mă așez lângă ea.
     Mi-am aruncat jacheta și tricoul pe scaun, apoi am ieșit din dormitor căutând într-unul dintre cabinetele din baie, pastilele pe care presimțeam că o să o oblig să le ia.

     — Rainer, am nevoie de apă, am auzit-o strigând. Nu i-am răspuns, făcand-o să mă strige din nou.
     După aproape încă cinci minute m-am uitat în oglindă și am observat-o stând in spatele meu.

     — Mă duc să beau apă, m-a anunțat ea făcând semn spre bucătărie. Brusc, s-a întors cu spatele lovindu-se cu fruntea de ușă.
     M-am grăbit să o ajut înainte să cadă și sa se lovească și de podea însă observasem că ea stătea cu ochii închiși, râzând.

     — Cine a pus ușa acolo? A râs din nou.
     Am așezat-o din nou pe pat și i-am înmânat paharul de apă și pastila.

     — Aș vrea să te lovesc chiar acum.
     I-am ignorat comentariul și m-am asezat lângă ea încercând să o privesc. Arâta teribil. Arâta teribil de frumos. Iubeam să am grijă de ea, la naiba, însă era singurul lucru la care nu mă descurcam îndeajuns de bine.

     — Nu te mai uita la mine când sunt beată, mi-a spus ea așezându-se înapoi pe pernă cu spatele la mine.
   Am lăsat-o să doarmă, privind-o câteva secunde înainte să mă întorc cu spatele la ea.
 
     — Trebuie să mă întorc în Boston, am auzit-o mormăit.
     
     Am încercat să mă gândesc la ce tocmai spusese, dar, la naiba, nu voiam să îi reproșez a doua zi că singurul moment când îmi poate spune ceva important este atunci când bea.

     A doua zi, am deschis ochii când am simțit că Rylee nu mai era lângă mine și m-am ridicat sprijinindu-mă de coate, așteptând să se întoarcă.
     "Trebuie să mă întorc în Boston."

     — De ce mă doare capul? i-am auzit vocea în timp ce ea ieșea din baie.
     Avea un prosop negru înfășurat în jurul corpului și părul ud, semn că tocmai ieșise din duș.

     — Te-ai lovit aseară, i-am spus scurt.

     "Mă întorc în Boston."

     Mi-a afișat un zâmbet apoi s-a întors spre dulap și si-a schimbat hainele. Era tăcută și puteam să jur că se gândea la același lucru ca mine.