Before we go

37. Rylee, săruta-mă.

   

     Capitolul 37:" Rylee, săruta-mă."

    Nu mi-am dorit să se întâmple asta, dar când m-am întors în pat pe partea pe care Rainer adormise noaptea trecuta îmi amintisem ce mi-a spus, că mă v-a duce în pat și o sa asculte cum ii povestesc despre ziua mea. Trecuseră o zi de atunci iar el era plecat de mai mult de trei ore. 
     Exact când m-am intins spre telefon am auzit loviturile în ușa.

     02:54

     Am sărit din pat și m-am îndreptat spre ușa doar ca să o deschis și sa observ un Rainer beat încercând să se țină pe picioare. I-am aruncat brațul peste gatul meu doar ca să îl ajut sa se sprijine și am înaintat cu el spre canapea.

     — E o fata bună, Kevin, l-am auzit mormaind. Era mult prea beat sa își dea seama că spre dezamăgirea lui, Kevin rămăsese la bar, iar aici eram doar eu.

     — Cine? l-am întrebat încercând să îl descalț.

     — Iubita mea. Vorbesc prea mult despre ea.
     Am râs.

     — Vorbești cu ea, de fapt.
L-am sprijinit de canapea apoi m-am apropiat de el ca să ii dau jacheta jos. Când m-am întors spre el observasem cât de aproape era de fața mea. Mi-a suflat parul de pe fața cu un zâmbet apoi si-a pus ambele mâini pe soldurile mele tragandu-ma spre el.

     — Haide, sărută-mă, mi-a spus răgușit.

     — Eu sau Kevin? l-am întrebat râzând.

     — Rylee, săruta-mă. Sărută-mă pana mă satur.
     Mi-am lipit fruntea de a lui apoi buzele în timp ce mana lui se plimba prin parul meu. Mă lăsasem purtata de val, uitând pentru câteva secunde că el era beat și urma sa nu își aducă aminte nimic mâine dimineață.

     — Haide, Devon, am spus încercând să îl întind pe canapea, însă în următoarea secunda m-a apucat de încheietură, oprindu-mă.

     — Vreau să dorm cu tine, mi-a spus el.
     Am oftat apoi l-am ridicat din nou, de data asta în picioare și l-am tras după mine în dormitor sperând să nu cadă pe podea. S-a intins pe pat apoi m-am asezat langa el asezandu-l mai bine pe perne.

     — Cum a fost ziua ta? Oh, la naiba! a strigat el. Ti-am stricat ziua, nu-i asa?
     Am ras pentru o secunda apoi mi-am apropiat de el strângându-l într-o îmbrățișare.

     — Nu ai stricat nimic, i-am șoptit așezându-ma cu capul pe pieptul lui.
     Rainer, Rainer, Rainer. Era singurul lucru pe care îl auzeam.

    Pentru câteva secunde a tăcut respirând încet, făcandu-mă să cred că adormise.

     — Nu sunt ca tatăl meu, a mormăit el mai mult ca o șoaptă.
     Știam că nu e așa. Rainer îl cunoscuse pe Tom altfel, nu cum îl cunoscusem eu de asta ii era atât de teamă sa devina ca el. Și mai știam ca Rainer nu o sa fie niciodată asa, la fel ca Tom.

     A suspinat.
       Plângea.

     M-am ridicat speinindu-mă în coate și l-am privit. Chiar plângea.

     — Știu că nu ești ca el, Rainer. M-am așezat cu spatele pe perne și l-am strâns în brațe trecandu-mi mana prin parul lui. Mai știu și ca o sa îți găsești o slujba bună fără el, o sa te căsătorești cu o femeie minunata, o sa ai mulți copii și o sa fi un tată bun, fara el, am continuat eu ștergând lacrima ce se întindea pe obrazul lui.

     A râs.

     — Da, Rylee, pentru ca intr-o zi, copiii mei o sa fie acolo, spune el atingandu-mi burta cu mâna.
     Mi-am dat ochii peste cap râzând. Nu prea îmi venea sa cred ca tocmai spusese asta, dar era beat deci orice era posibil.

     — Noapte bună, Rainer, i-am spus si i-am asezat capul pe perna iar eu am coborât intrand în baie.
Mi-am spălat fața de câteva ori, iar când a vrut să mă întind spre un prosop, mâinile pe care le-am simțit pe talie m-au luat prin surprindere.

     Doamne Dumnezeule!

     Am înghițit în sec in timp ce mâinile lui se plimbau pe corpul meu de parca analiza fiecare părticică. Ceea ce era complet greșit pentru ca el deja stia fiecare părticică.

     — Prost moment, Rainer, i-am spus si l-am putut auzii oftând din spatele meu.
    Nu voiam să îl opresc, normal ca nu însă mâine urma ca eu să mă trezesc devreme iar el cu o durere de cap.

     L-am apucat mai bine de braț și am înaintat spre pat, iar el si-a dat tricoul jos apoi a cazut din nou pe perna.
     M-am așezat lângă el fiind pregătită sa ii spun ceva, însă când m-am întors spre el adormise deja.

     După cursuri, am ajuns înapoi la apartament. Jess nu era aici semn că probabil nu ajunsese încă sau mă evita complet. Nici cu Rainer nu vorbisem, de aproape doua ore când mi-a spus că o să vină să mă ia după ce îmi strâng lucrurile de aici.

     Aveam deja geanta în care îmi pusesem o parte din haine și încă una în care încercam sa așez celelalte lucruri de care aveam nevoie. Pentru nu știu ce motiv nu voiam sa îmi iau toate lucrurile de aici, asa ca am mai lăsat câteva haine în dulap si am asezat gentile pe canapea apoi i-am dat un mesaj lui Rainer.

    Am așteptat zece minute în fotoliu însă incepusem sa ma plictisesc și mai mult, sa mă gândesc la cuvintele Jessicăi de ieri. Am scos telefonul din buzunar și i-am lăsat un mesaj apoi l-am îndesat la loc. Nu așteptam vreun răspuns special, dar așteptam unul chiar și dacă ar fi fost cât se poate de scurt.

     În mai puțin de douăzeci de minute mă aflam în mașina lui Rainer îndreptându-ne spre casă.

     — Crezi că ar trebuii să decoram apartamentul? l-am întrebat eu.
    A ridicat din umeri fără sa îmi răspundă. Ma gândeam eu că nu părea genul lui de activitate, însă rămăsese doar doua săptămâni pana la Crăciun și nu voiam ca primul nostru Crăciun împreună să fie plictisitor și fără viața.

     — Presupun că avem nevoie și de un covor în sufragerie, mi-a spus el zâmbind.
    Da, Rainer, avem nevoie de orice spui tu.

    Am aruncat gentile lângă canapea apoi m-am asezat exact lângă ele in timp ce Rainer mă privirea stand in picioare în fața mea.

     — Haide, mi-a spus întinzându-mi mana. Am dat din cap în semn ca nu iar el s-a aplecat spre mine și m-a ridicat de pe podea. Puteam sa ma obișnuiesc cu asta și mai mult ca sigur o voi face.
    M-a asezat pe pat apoi a adus cele doua genți în dormitor și le-a lăsat lângă dulap.

     — Nu vreau să dorm. Cum rămâne cu covorul? l-am întrebat eu.

     — Mergem mai târziu, mi-a spus asezandu-se lângă mine. Sau mâine, a continuat facandu-ma sa îmi dau ochii peste cap.

     — La naiba, bine. Te aștept la masina, mi-a spus ridicandu-se din pat.
    Am sărit din pat si am încercat sa îl ajung din urma.

    Imediat ce am ajuns la magazin l-am strâns pe Rainer de mana indrumându-l printre rafturi.

     — Care e culoarea ta preferata? l-am întrebat eu.

     — Negru, mi-a răspuns scurt.

     — Presupun că am putea lua un covor negru.
    M-am oprit in fața modelelor diferite în timp ce Rainer indica deja spre unul negru simplu care ar arata perfect în fața canapelei gri din sufragerie.

     — Îmi place, mai avem nevoie doar de pătura pentru canapea, draperii și pom de Crăciun, i-am spus zâmbind.

    S-a aplecat și m-a sărutat pe creștet apoi a înaintat pe lângă mine.