Before we go

27. Just tonight.

     

    Capitolul 27:" Just tonight."

     Imediat ce închisesem ochii am auzit usa deschizându-se. Cineva a înaintat spre pat apoi s-a oprit lângă noptiera așezând pastilele pe care trebuia sa le iau mâine dimineață. Pentru o secunda m-am întors și l-am văzut pe Nick intorcandu-se spre ușa.

     — Nick? am spus eu ignorând durerea de cap și ridicandu-ma.
     Nick a înaintat apoi s-a așezat pe marginea patului.

     — Rainer e bine? l-am întrebat asezandu-ma înapoi pe perna mea. R supărat, nu-i asa?

     — Da, Rylee. Am fost cu toții îngrijorați pentru tine, dar Rainer mai mult decât noi.

     — Imi pare rău. Poți sa îi spui ca o sa plec mâine dimineață? l-am întrebat iar a încuviințat din cap apoi a părăsit camera lasandu-ma singura.

  
      La câteva ore după ce m-am trezit, mi-am strâns hainele asezandu-le în geanta și tot ce trebuia sa fac, ca să plec de aici era sa aștept ca Jess sa se întoarcă.

     — Rylee? L-am auzit pe Nick strigând de pe hol. M-am ridicat de pe podea și am ieșit din camera văzându-l  pe Nick ținând în mana pastilele pe care trebuia sa le iau.
     I-am mulțumit iar când am vrut sa închid usa, el a întrat în camera lasand usa sa facă contact cu peretele.

     — Iti faci bagajele? m-a întrebat el asezandu-se pe marginea patului.
   I-am răspuns afirmativ apoi am închis geanta și am asezat-o pe pat.

     — Vreau sa ajung devreme înapoi acasă, i-am spus eu.

     — Gătești ceva înainte? m-a întrebat el zâmbind.
   Mi-am dat ochii peste cap pregătită sa ies din camera iar el m-a urmat pana în bucătărie.

     — Faci sa pară ca e ultima data când ne vedem, am ras eu.

     — Ar putea fi ultima oara când gătești aici, a spus el plecând spre sufragerie. L-am urmărit asezandu-se pe canapea iar când usa de la intrare s-a auzit m-am încruntat uitandu-ma către ea. Rainer a întrat ca o furtuna și a urcat la etaj fără măcar sa își îndrepte privirea spre noi.
   Imediat ce îl văzusem trecând prin fața mea îmi adusesem aminte ca după toate cele întâmplate aseară, Rainer încă rămăsese în tocul ușii pentru minute bine crezând ca eu dormeam.

     — Nu a vorbit cu nimeni de aseară, a spus Nick.
   Mă simțeam vinovata pentru asta, la naiba, eram singura vinovată și ceva din mine voia sa fuga cât mai departe dar cealaltă parte voia doar sa se asigure ca a fost iertata.
    
     După aproape încă două ore, Jess își făcuse apariția asezandu-se pe canapea lângă Nick. Mi-am dat ochii peste cap pentru o secunda apoi am urcat in cameră sa îmi schimb hainele. Am traversat holul lung și am observat usa de la camera lui Rainer fiind larg deschisa dar nici urma de el.
   Când am ajuns în camera mea m-am oprit văzându-l pe Rainer stand pe marginea patului meu.

     — Arăți ca un psihopat stand asa, am spus eu iar el s.a ridicat venind spre mine.

     — Pleci de aici, nu-i asa? m-a întrebat el.

     — Mhm, ma simt destul de bine sa ma întorc acasă, am spus eu.

     — Imi pare rău pentru ce s-a întâmplat aseară, a spus el facandu-ma sa ma încrunt. La naiba, Rylee când te-am văzut acolo singurul lucru pe care mi-l doream era sa ma trezesc mai repede din coșmarul ala, a continuat.

     — Tu mi-ai spus sa nu merg la petrecerea aia idioata, Rainer, și eu nu te-am ascultat. A venit momentul în care eu trebuie sa imi asum vina, am spus eu întinzându-ma spre geanta.

     — Ști măcar ce am simțit? l-am auzit strigând la mine fără niciun motiv facandu-ma sa tresar.

     — Dar tu sti? i-am strigat înapoi.

     — Nu, pentru Dumnezeu, doar spune-mi.

     — Nu pot, Rainer.
    Fără sa mai adauge ceva a ieșit din camera trântind usa în urma lui. Imediat ce am rămas singura am simțit cum lacrimile începuse sa mi se scurga pe obraji făcându-ma sa ma simt mai slaba decât eram deja.
    Mi-am șters lacrimile suspinand di mi-am prins parul apoi m-am dezbrăcat de tricoul negru si am deschis geanta scoțându-mi hainele.
   M-am îmbrăcat cu tricoul negru ce acum părea mai scurt decât îmi imaginasem eu si pantalonii de aceasi culoare apoi m-am asezat pe marginea patului.

    Mă simțeam bine sa știu ca urma sa plec acasă, dar singurul lucru la care ma puteam gândii era ca nu voiam sa ma îndepărtez din nou de Rainer și Nick după tot ce făcuseră pentru mine.

    M-am ridicat de pe pat și am traversat holul pana am ajuns în fața dormitorului lui Rainer. Fără sa ma gândesc prea mult am bătut la usa apoi am întrat și m-am oprit.

     — Pot sa raman aici, doar in seara asta? l-am întrebat eu.
  Si-a aruncat tricoul cu care urma sa se îmbrace pe scaun apoi a încuviințat din cap în semn ca da, apoi a trecut pe lângă mine și a încuiat usa sprijinindu-se cu spatele de ea.
 
     — Ar trebuii sa închizi usa când îți schimbi hainele, a spus el facandu-ma sa îmi dau ochii peste cap si sa ma așez pe marginea patului.

     — Nu e ca si cand e prima data când mă vezi fără haine, am spus eu încet facandu-l sa zâmbească. 

     — Vreau sa simt ce e al meu, Rylee, nu doar sa văd, a spus el.

     — Nu în seara asta, Rainer, am spus asezandu-ma cu capul pe perna lui. Am închis ochii pentru o secunda inhalandu-i parfumul iar când i-am simțit mana pe spatele meu am tresărit când degetele lui au făcut contact cu pielea mea.

     — M-am schimbat, Rainer, și tu continui sa vezi prin mine de parca am rămas aceasi persoana, am spus eu înghițind în sec.

     — Destin? a întrebat el.
M-am întors cu fața spre el admirandu-l.

     — Tu crezi în destin? l-am întrebat eu râzând.

     — Când tu ești cu mine, a răspuns el.

     — M-am simțit oribil seara trecuta, am crezut ca o sa ajungă unde își dorea iar când ti-am auzit vocea am știut ca erai dezamăgit de mine, am spus eu încercând sa îmi alung lacrimile. Rainer si-a pus bratul în jurul meu, tragandu-ma aproape de pieptul lui intr-o îmbrățișare.

     — Nu vreau sa te mai gândești la ce s-ar fi putut întâmpla, Ryles. Eu și Jess am avut grija de asta, a spus el facandu-ma sa îmi ridic privirea spre el doar ca să ii observ zâmbetul de pe fața.

     — Rainer, am spus eu impingandu-l în braț. A râs pentru câteva secunde iar când s-a oprit mi-am pus mana în jurul bratului sau îmbrățișându-l înapoi.

     — Mi-ai lipsit, am spus eu.

     M-am trezit aproape de marginea patului, cu capul pe bratul lui Rainer crezând ca ii sunase telefonul. M-am ridicat sprijinindu-ma de coate și am privit cum lumina se lovea de fața lui. L-am admirat câteva secunde apoi m-am aplecat și i-am plasat un sărut pe buze înainte sa plec.
   Ti-am spus ca răman doar în seara asta...

  Instagram:
@rylee.pirce
@rainer_devon_
@asher_davis
@_jess.griffin
@nick.wilder_