Before we go

1. Tărâmul rușinii.

         

      Capitolul 1:" Tărâmul rușinii."

        Priveam tavanul ce acum era acoperit de proiecția universului, ce ma facea sa ma simt exact ca la planetariu, si mă gândeam la o scuza pentru care sa raman acasă si sa imi continui serialul, inconjurata de perne si pături. 

     — Ai facut lista? o aud pe Jess strigând de undeva din camera ei.

     Lista? Uitasem complet de lista de cumpărături pentru maine. M-am repezit spre biroul din fața patului si am tras foaia si pixul cu care măzgălisem numele personajului meu preferat.
  Șervețele
  Plasturi
  Cate un bonsai pentru fiecare dormitor
  Altceva?

       Jess a intrat în camera mea si s-a întins spre lista pe care o scrisesem de mult dar nu o descoperisem niciodata.
    Mi-a aruncat o privire apoi a atins cuvintele pe care tocmai le scrisesem, făcând pasta pixului sa se întindă pe foaie.

     — Bonsai? Ma intreabă. Acum ai scris asta, nu-i asa?
       Am dat din cap in semn ca nu, apoi m-am ridicat cu mâinile în sân.

     — Tu ai spus că vrei unul, iar mie imi plac de mult timp, m-am scuzat eu.
          
     Jess a lăsat foaia pe patul meu, apoi s-a întors spre usa pregătită sa plece inapoi in camera ei.

     — Imi împrumuți bluza ta violet pentru luni? am intrebat-o eu înainte să imi părăsească camera.

     — Vorbești serios? Încă mă întrebi dacă îmi poți lua lucrurile? A pufnit ea.
   
     Am deschis dulapul ridicând din umeri. Deși ne cunoșteam de mult si o consideram cea mai bună prietenă a mea, m-aș fi simtit prost dacă aș fi luat bluza fără ca ea sa fie de acord.

     — Sti ceva, las-o baltă. O să iau rochia asta, am spus ridicand rochia bleu deschis de pe pat.

     — Rylee, e a cincea oară când îți schimbi ținutele astea enervante. Știu că e prima zi de facultate dar ești mult prea emoționată, a spus ea.
     Am pufnit si m-am asezat pe pat.

     — Poate ai dreptate. Mai bine stam acasa in seara asta, asa o sa am timp sa aleg una buna.
     Probabil m-a auzit, dar in loc sa imi răspundă s-a lăsat pe spate si a cazur pe patul meu.

     — Glumesti, nu? m-a intrebat ea.
      Am dat din cap in semn ca nu, iar privirea ei a devenit mai serioasă.

     — Nick e pe drum, iar dacă maine dimineata nu vrei să se întâmple ca saptamana trecuta si sa îl vezi pe hol, defiland in chiloți, mai bine ai merge cu noi. Avem nevoie de cineva care sa ne aducă acasă.

      Mi-am dat ochii peste cap si am deschis dulapul din nou. Nu beau, nu trag pe nas, stiu sa conduc si sunt responsabilă, asa ca de ce sa nu îmi duc prietena si pe iubitul ei de aproape douazeci si unu de ani, inapoi acasă.   

     — O sa aveti pe cineva care sa va duca acasa, vin cu voi.
     Mi-am luat ceasul de pe noptieră si mi l-am pus la mână în timp ce Jess se ridicase de pe pat si începuse să țopăie prin camera, făcându-ma sa cred ca deja era beată.
    Mi-am privit ceasul de la încheietura si am observat ca ora nu era cea corecta.

     — Imi spui cat e ceasul? am intrebat-o pe Jess.

     — Aproape zece, a spus făcându-si conturul buzelor cu un creion nude.

     — Trebuia sa o sun pe mama! am strigat căutându-mi telefonul pe sub hainele aruncate pe pat.
    Imediat ce il găsisem sub o perna, l-am deschis și i-am apelat numărul mamei, am dus telefonul la ureche și m-am așezat pe marginea patului.