Before we go

31. Și daca iti promit?

  

    Capitolul 31:" Si dacă îți promit?"

     — O sa îl omoare? am întrebat-o pe Natalie pentru a treia oara.

     — Dacă o fac, o sa își petreacă restul vieții în închisoare și nu permit as ceva. Copiii mei o sa aibă nevoie de tată, a spus Natalie părând destul de sigura pe ea.
     Trecuseră aproape douăzeci de minute de când eu și Natalie încercam sa urmărim dispozitivul de urmărire de pe telefonul lui Dave.

     — De ce i-ai instalat asta pe telefon? am intrebat-o eu.

     — Rylee, trebuie sa știu unde îmi este iubitul, a spus facandu-ma sa rad.
   Imediat ce ajunsesem în apropierea unui depozit inima mi-o luase la goana. Am coborât din mașină urmând-o pe Natalie spre întrarea clădirii.

    Înainte sa deschidă usa, Natalie se întorsese spre mine și mi-a șoptit ceva ce nu am putut înțelege, iar când eram pe care sa ii spun sa repete usa se deschisese lasandu-mi vedere libera spre Rainer încercând sa îl ajute pe omul ce zăcea pe podea intr-o balta de sânge, încercând sa ignore faptul ca era deja prea târziu. 
    Pentru câteva momente îmi pierdusem cuvintele iar sângele îmi inghetase in vene. Când în sfârșit Rainer ma observase, si-a ridicat privirea spre mine și am putut vedea durerea cu care ma privirea.

     — Și-a facut-o singur, l-am auzit pe Dave spunând de undeva din dreapta mea.
   Natalie a fugit la masina încercând sa ma tragă după ea, dar am refuzat-o, iar când Dave a urmat-o, am înaintat spre Rainer care nu se uita în alta parte decât la pistolul aruncat lângă el.

     Am făcut câțiva pași spre el dar fără sa își ridice privirea din pământ mi-a spus:

      — Nu. Nu te apropria.
     Fără să îl iau în seama, am înaintat spre el.

     — Rainer, am șoptit așezându-ma jos lângă el. Mi-am asezat mana pe umărul lui, dar imediat ce s-a îndepărtat de mine, mi-am simțit lacrimile alunecând pe obraji. Le-am șters repede încercând sa ma apropii de el, doar pentru ca era unul din momentele în care el nu mai putea fi puternic pentru amândoi. Rainer si-a lăsat capul pe umărul meu, iar eu i-am atins parul încercând sa ma gândesc la ce aș putea să ii spun.
  
     — Dacă și-a făcut asta singur, nu vreau sa crezi că este vina ta. Nu poți face nimic decât sa regreți ce s-a întâmplat.

     — Iti faci griji pentru mine mai mult decât pentru el? m-a întrebat Rainer. 

     — Regretul este un sentiment îngrozitor, asa ca voi fi alături de tine cand tristețea si regretul vor rabufni împreună.

     — Rainer, ori plecam acum, ori ajungi înapoi in California! l-am auzit pe Dave strigând din fața ușii panicat.
   M-am ridicat așteptând ca Rainer sa se ridice în același timp, însă nu se clintise deloc. 

     — Te rog, ridica-te, i-am spus în timp ce mi-am intins mana spre el.
   După câteva secunde de liniște, i-am simțit mana lui Rainer strangand-o pe a mea.
  
     — Dave, pornește masina, l-am auzit pe Rainer strigând în timp ce ieșeam din clădire înainte ca mașinile de politie sa își facă apariția.

      După aproape o ora după ce am ajuns acasă, tot ce am făcut a fost să stau agățată de brațul lui Rainer fără să îl las sa se miște prea mult.

     — Nu vrei sa dormi? m-a întrebat el.

     — Nu vreau sa ma trezesc fără tine, i-am spus asezandu-mi capul pe piciorul lui.