Before we go

33. Pentru ca sunt eu aici?

 
   

    Capitolul 33:" Pentru că sunt eu aici?"

      Imediat ce am băgat cheile în contact Aria si-a pus centura iar eu am pornit masina.

     — Poți sa conduci, nu-i asa? m-a întrebat ea.

     — Normal ca pot. Nu sunt beata, Aria, am spus dându-mi ochii peste cap.
      În mai puțin de jumătate de ora am ajuns în fața casei lui Nick iar eu și Aria am coborât din mașină.

     — Crezi că ar fi trebuit sa ma îmbrac mai frumos? am întrebat-o eu.
   Mi-a aruncat o privire apoi a dat din cap în semna ca nu ridicand sticla de șampanie de pe bancheta din spate.

     — Nu te-ai obosit prea mult pentru ca nu ceva important pentru tine, dar arati bine în același timp, mi-a explicat ea.
    Am mimat un "mhm" si am bătut la ușa trăgând în jos de tricoul meu negru.
Ușa de deschisese iar imediat ce am ridicat privirea l-am observat pe Nick îmbrăcat cu o cămașă alba.

     — Petrecerea a ajuns, i-am spus eu făcându-l sa zâmbească.

     — Jess e nervoasă, mama ei nu dă semne ca ar vrea sa plece iar Anna nu ii dă pace... a spus Nick fara sa își termine propoziția.

     — Anna nu ii dă pace cui? am întrebat eu trecând pe lângă el.
    Nick m-a urmat în sufragerie unde Jess încerca să își ignore mama, iar cealaltă femeie își petrecerea timpul flirtând cu Rainer.

     — Oh, Rylee e aici, am auzit-o pe mama Jessicăi spunând in timp ce își dădea ochii peste cap.
  Sentimentul era reciproc, însă eu nu puteam sa ma exteriorizez la fel ca ea.
    Fără sa ii răspund m-am asezat pe canapea lângă Aria, privind cum Anna își ținea mâinile pe Rainer, așchia geloziei lovindu-ma drept în inima.

     — O să aduc paharele pentru șampanie, am spus eu.
   Imediat ce am ajuns în bucătărie m-am oprit sprijinindu-mă de masă. Aveam nevoie de un minut singura departe de privirile mamei lui Jess și toate șoaptele din sufragerie.

     — Crezi că poți aduce și un pahar pentru whisky? i-am auzit vocea din spatele meu. S-a apropiat de mine punându-si mâinile pe talia mea.

     — Anna bea whisky? l-am întrebat eu.

     — Poate, a spus el apropiindu-se de mine. De data asta încercam sa mă opun, însă când i-am simțit nasul cum se plimba peste pielea gatului meu, Dumnezeule, nu imi făcea nimic iar eu mă topeam sub atingerea lui.

     — Rainer, oprește-te, i-am spus însă nu m-a ascultat. Probabil pentru ca știa ce voiam cu adevărat. Mana lui dreapta a coborât pana a ajuns la talia pantalonilor mei facandu-ma sa oftez.

     — Habar n-ai cum reacționează corpul tău când te ating.
     Când degetele lui începuse sa se miște, mi-am muscat buza încercând sa nu îl las sa câștige.

     — Dacă nu vrei asta, spune-o.
La naiba! Nu aveam de gând sa îl opresc, dar nu aveam de gând nici să cedez ușor. A continuat, facandu-ma sa scap un geamăt printre buze.

     — Chiar vrei sa audă toată lumea ceva ce ar trebuii sa aud doar eu? m-a întrebat, iar eu am dat din cap negativ ca o naivă.

     — Data viitoare când vom fi așa, nu mă voi opri, a spus aproape mârâind cuvintele. Mă înțelegi, Rylee? m-a întrebat iar eu am dat din cap în semn ca da.
   S-a dezlipit de mine facandu-ma sa oftez pentru o secundă, dar am putut sa ii observ zâmbetul, plăcerea că i-am cedat din nou.