Before we go

2. Vrei sa te răzbuni?

    
 

     Capitolul 2:"Vrei să te răzbuni?"

 

      Și nu am făcut-o.
  Nu am plecat, nu mi-am retras mana din stransoarea lui si pentru nu stiu ce  motiv nici nu îmi doream să mă îndepărtez de el.
  Cu siguranță nu aveam sa las garda jos in fața unui tip pe care abia l-am cunoscut si nu voiam să mă port ca blonda de mai devreme, dar înafară de a se purta frumos cu mine, Mason nu făcuse nimic care sa ma deranjeze.

     — Vrei sa scăpăm putin de zgomot?

      Nu. Mi-am dorit atat de mult sa spun nu. Sa il refuz, iar el sa plece la blonda nebuna. Dar in loc de cel mai bun refuz pe care il puteam aborda in seara asta, am ales să dau din cap si sa fiu de acord cu propunerea lui.
   După ce mi-am terminat bautura, Mason mi-a intins mana iar eu m-am agățat strâns de brațul lui pentru a ieși din mulțime.

    A fost o idee proasta sa fac asta?

    Poate.

    Dar nu sunt beata, merg si vad perfect normal. Dar sunt putin prea fericită si asta mă cam deranjează. Cand Mason a sugerat sa "scăpăm putin de zgomot", sirenele mele de avertisment au început sa-mi sune in cap: Sa nu cumva sa te duci cu un tip pe care nu-l cunosti, dintr-un club de noapte. Nu o face, Rylee. Nu esti o fata proasta asa ca nu lăsa adrenalina sa te transforme într-o gâsculiță.
Parca toate aceste lucruri tipa la mine. Iar eu le-am ascultat până când zâmbetul molipsitor al lui Mason si felul in care ma făcea să mă simt complet in largul meu au calmat vocile si sirenele s-au liniștit atat de mult incat nu le mai puteam auzi deloc.
  Cand in sfarsit ne-am oprit in fața unei uși, pentru nu stiu ce motiv mă relaxasem. Mason a impins-o si mi-a luat mana, iar eu m-am crispat din cauza gestului, dar l-am acceptat. Ma uit spre usa din metal fixată pe peretele de caramizi si observ o mica strălucire între ea și toc, semn că a lasat-o deschisa.

     — Deci ăsta e etajul ăla secret? l-am intrebat eu privind panorama orașului de pe acoperișul clădirii. Toate clădirile orașului sunt luminate cu lumini strălucitoare, albastre si albe, iar străzile par inundate de o nuanta portocalie din cauza sutelor de lămpi stradale.

     — Etaj secret? a intrebat el râzând.

    S-a așezat pe o masă de picnic din lemn si s-a intors spre mine.
    Am încuviințat din cap si m-am așezat încordată lângă el.

     — Noroc cu mine, spune el privind orașul cu mâinile împreunate între genunchi si picioarele proptită pe banca de lângă masă.
    Imi trag picioarele in sus si le incurcisez in stil indian, cu mâinile împreunate in poală. Privesc spre el, întrebatoare.

     — Noroc că am fost eu cel care te-a adus aici, a clarificat el. O fată ca tine acolo, inauntru, cu toti tipii ăia...Isi inyoarce caoul si se uita direct la mine; ochii lui albastri parcă ar lumina în întuneric. Dacă ar fi fost altcineva, ai fi putut fi victima unui viol ca in filmele alea siropoase.
    
     Spatele mi se îndrepta devenind rigid si trag adânc aer un piept, usor agitată.

     — Este in regula, spune el zambind cu blandețe. Nu as face niciodată asa ceva.
  
      Un zâmbet mi-a apărut pe față, si a dispărut la fel de repede, când ușa de metal s-a izbit cu putere de peretele de cărămidă.
    Jess s-a năpustit asupra mea si m-a tras de langa Mason, făcându-ma sa ma lovesc cu un picior de banca.