Before we go

32. Am nevoie de tine.

 

   Capitolul 32:" Am nevoie de tine."

     Am coborât din mașină după ce Natalie ma strigase pentru a treia oara și am urmat-o spre întrarea clădirii.

     — Arât penibil, i-am spus trăgând în jos de rochia mea.
   Natalie si-a dat ochii peste cap după care si-a scos telefonul din geanta și i-a apelat numărul lui Kevin.

     — Arăți bine, Rylee, a spus ea înainte ca Kevin sa răspundă la telefon.
    Mi-am pus mâinile în sân și am urmat-o în secția de poliție.
   Incepusem sa urăsc sentimentul pe care îl aveam când bărbații de aici își aveau privirea ațintite spre noi.

     — Tim? am auzit-o pe Natalie spunând facandu-ma sa îmi îndrept atenția spre bărbatul care stătea la un birou dezordonat aproape de holul ce ducea spre locul unde Rainer și Dave erau ținuți.

     — Ce-ai zice sa iti termini tura mai devreme în seara asta? l-am întrebat pe bărbat atingandu-i mana.

     — Hotelul Edison? Cu cât pleci mai repede de aici, cu atât ai mai mult timp cu noi. Tic tac, tic tac.
   
     — La naiba, fetelor, oricât de tentant ar suna, ăsta e un post pentru o singura persoana.

     — Du-te, Tim, rămân eu aici, l-am auzit pe Kevin spunând din spatele nostru.

      — E ziua ta norocoasa, Tim. Imediat ce ajungi la hotel spune-i recepționerei numărul camerei iar noi o sa fim acolo, i-a spus Natalie făcandu-i cu ochiul.
    Imediat ce Tim fusese de acord, eu și Natalie am părăsit secția de politie și am înaintat spre mașina pornind spre casa.
  
    După aproape jumătate de ora fără niciun apel de la Kevin, începusem sa îmi fac griji ca planul nostru a ajuns un eșec total.

     — Ți-ai făcut bagajele? am auzit-o pe Natalie strigând din sufragerie.
   M-am ridicat de pe pat și am apucat geanta de pe podea după care am întrat în sufragerie.

     — Am totul aici, singurul de care am nevoie sa plec de aici e Rainer, am spus asezandu-ma pe canapea lângă ea.

     — Dacă mai întârziam o secunda aș fi regretat ca nu as fi auzit asta, i-am auzit vocea din spatele meu.

     — Puteți să lăsați discuțiile pentru alta data? Trebuie sa plecam acum, l-am auzit pe Dave spunând înainte ca eu sa ii răspund lui Rainer.

      Rainer a urcat la volanul mașinii lui iar Dave în dreapta, în timp ce eu si Natalie am urcat pe bancheta din spate. Nu a durat prea mult pana mi-am sprijinit capul de umărul lui Natalie și am adormit.

     — Rylee, am auzit pe cineva încercând sa ma trezească din somn imediat ce masina se oprise.

     — Haide, Rylee! Am ajuns acasă! Am auzit-o pe Natalie strigând facandu-ma să deschid ochii.
   Mi-am intins brațele încercând sa ma fac comoda apoi am coborât din mașină.

     — O să stați aici? am întrebat-o pe Natalie făcând semn spre casa din fața noastră.
   Ea a încuviințat din cap după care a întrat în casa și a lăsat geanta lângă cuier.

     — E o casa drăguță pentru copii, a spus ea zâmbind.
   Mi-a luat o secunda sa realizez ce încerca să îmi spună, însă îndată ce am realizat am strâns-o intr-o îmbrățișare.

     — Dave știe? am întrebat-o eu iar ea a dat din cap în semn ca nu.

     — Atunci cred ca e un moment bun ca noi sa plecăm, am ras eu făcandu-i cu mâna.
    Am ieșit din casă și m-am alăturat conversației lui Rainer cu Dave.

     — Rainer, am șoptit eu încercând sa ii atrag atenția. S-a întors pentru o secunda spre mine după care m-a ignorat intorcându-se la discuția plictisitoare.

     — Am nevoie de tine, Rainer. I-am spus ridicandu-ma pe vârfuri ca sa ajung mai aproape de el, apoi i-am ocolit și am urcat pe locul din dreapta al mașinii.
   Nu în mai mult de câteva secunde, Rainer se urca la volan pornind motorul mașinii.

     — Ce naiba a fost asta? m-a întrebat el.

     — Natalie trebuia sa ii spună lui Dave ceva important iar tu trăgea-i de timp. În plus, conversația voastră era plictisitoare, am spus eu.
  
     — Te duc acasă, Rylee, a spus el dându-si ochii peste cap.
    
     — De ce? l-am întrebat fără sa mă gândesc prea mult.

     — Credeam ca asta vrei, l-am auzit spunând.
    Normal ca asta voiam, însă nu puteam încă sa îmi controlez emoțiile în preajma lui Rainer, iar o parte din mine stia ca nu voiam sa ajung atât de repede înapoi acasă.
    M-am intins lent peste schimbătorul de viteza și mi-am așezat pana pe coapsa lui Rainer aplecandu-ma mai aproape de el.

     — Iti aduci aminte ca mi-ai spus aseară? l-am întrebat eu. Un zâmbet ii apăruse pe fața imediat cand si-a dat seama despre ce vorbeam. Atunci fă-o, am continuat eu.
   În mai puțin de o secunda Rainer si-a lipit buzele de ale mele lasându-ma fără aer.
   
     Imediat ce ajunsesem acasă îmi dădusem seama că faptul că nu făcusem accident a fost mai mult din cauza norocului decât din cauza atenției.
    Mi-am desfacut centura și am coborât din mașină o data cu Rainer care s-a apropiat de mine facandu-ma sa ma simt neputincioasă și m-a sărutat pentru a doua oara. Mi-am pus mâinile în jurul gatului lui, lăsandu-l sa ma ridice. Am chicotit pentru o secunda când mi-am dat seama ca Rainer încerca să urce scarile ținându-mă în brațe, însă el părea serios.

     — Vom vedea dacă o sa razi în curând, a spus el facandu-ma sa încrunt pentru o secunda.
   Simțeam cum mana ii cobora de pe fața mea, pe gât, apoi pe spate, pana ajunsese la coapse în timp ce buzele sale își continuau asaltul asupra buzelor mele. Mintea îmi era în cu totul alte locuri, dar știam ca și el avea nevoie de mine la fel de mult cum eu aveam nevoie de el.

     — Iubito, cred ca ar trebuii sa ne oprim, l-am auzit spunând, mai degrabă oftând.
    Am dat din cap în semn ca nu, încă agățată cu o singura mana de gatul lui, în timp ce cu cealaltă încercam sa scot cheile din buzunarul blugilor.
    Rainer continua sa ma sărute pe gat, în timp ce mâinile lui se odihneau pe talia mea.
  Când insfarsit reușisem sa deschid ușa, am recunoscut o urma de satisfactie în privirea lui, iar fără niciun alt cuvânt m-a ridicat din nou fiind atent la fiecare mișcare a mea de parca ma studia. Mă ținea la piept cu ușurință în timp ce urma sa traverseze sufrageria pana în dormitor.
   Imediat ce am trântit ușa de la intrare, cineva si-a dres vocea facandu-ma sa tresar.

     — Hei, am spus facându-i semn lui Rainer să se oprească.

     — Hei și vouă? am auzit-o pe Aria spunând încercând sa nu râdă.
    Rainer si-a dat ochii peste cap trecandu-și mana prin păr. Deși părea clar enervat nu i-a răspuns Ariei, și s-a întors cu fața spre mine.

     — Continua sa te uiți așa la mine, mi-a spus aplecandu-se ușor spre mine. Să vezi ce se întâmplă, m-a amenințat el după care a trecut pe lângă mine ieșind din apartament.

     Am închis ușa în urma lui gandindu-ma la ce s-ar fi putut întâmpla în timp ce Aria stătea în spatele canapelei uitându-se la mine.

     — La naiba, a fost fierbinte, a strigat ea.

     — Salivezi, Aria, am spus eu aruncandu-mi geanta pe canapea. Unde-i Jess?

     — Nu ti-a spus ca mama ei a venit? E la Nick.

     — Ar trebuii sa merg acolo? Cred ca nu, mama ei nu m-a plăcut niciodată.

     — Ti-ai pierde timpul, a șuierat Aria.
   Avea dreptate, urma sa îmi pierd timpul dacă mergeam acolo. Însă Rainer era acolo.

     — Ai dreptate, i-am spus ridicandu-ma de lângă ea. Am apucat sticla de vin de pe masa făcandu-i semn Ariei spre ea. Vin? am continuat eu.
    A dat din cap în semn ca da iar eu am desfacut sticla, apoi i-am înmânat paharul.
   După aproape douăzeci de minute telefonul îmi vibrează in buzunar, asa ca il scot și ii observ numele Jessicăi apărând pe ecran urmat de "Nu te face comodă, am nevoie sa vi aici."