Before we go

30. Ce surpriza neplacuta.

   

   
     Capitolul 30:" Ce surpriza neplăcută."

       Liniștea din mașină devenea insuportabilă iar singurul lucru la care ma gândeam era cum as putea sa ii spun ca nu vreau sa port discuția asta cu el.

     — E ciudat sa stam în parcare, am șuierat eu aproape în șoaptă.

     — Bine, a spus Rainer ferm băgând cheile în contact.
   
     — Ma refeream sa coborâm, nu sa plecăm, am protestat eu.
   Rainer si-a dat ochii peste cap ieșind din parcare exact pe autostrada. O imagine cunoscuta îmi apăruse în minte.

     — Trebuie sa mergi mai încet, am spus eu iar Rainer pufnii.

     — Nu, nu cred.
  Tura motorul de câteva ori apoi, intr-un moment stinse farurile.
Drumul era negru. Nu vedeam nici măcar un metru în fața mea și acest lucru îmi dădea fiori.

     — Haide, Rainer! Aprinde farurile!
   Am strigat și m-am agățat cu o mana de bord iar cu celalata de brațul lui.
  Tatuajele ii se întindeau o data cu mușchii tensionați de forța cu care apuca schimbătorul de viteza. Pentru prima data în viata mea eram prea speriata ca să mai gândesc sau sa spun ceva.

     — Rainer, oprește masina! am strigat.

     — De ce? Nu e distractiv?
Vocea lui Rainer era surprinzător de calma, nimic din toate astea nu îl speriau.

    — Ști câte tarfe care nu se mai opreau din tipat am avut pe scaunul ala?  Lor le-a plăcut, spune cu un zâmbet.

     — Rainer, oprește masina.
Speram ca Rainer sa nu își fi pus în cap sa ne omoare.

     — Vreau sa merg acasă, am spus încercând sa imi șterg din minte amintirea neplăcută.

     — Acolo planuiam sa mergem, a spus el.

     — La mine acasă, am clarificat.

     — Da, Rylee. Doar nu o sa îmi porți hainele când plecam, a trecut perioada aia, a spus el.

     — Plecăm?
   Rainer si-a dat ochii peste cap apoi a pus o frână brusca aproape facandu-ma sa ies prin parbriz. S-a întors spre mine fie așteptându-se sa spun ceva, fie gandindu-se la ce sa spună. 

     — Mergem în Queens.
   Am pufnit râzând încercând sa nu îl iau în serios prea mult.

     — Nu mergem nicăieri, iar primul lucru pe care o sa îl fac când ajung acasă este sa iti închid usa în fața, am spus.
    A dat din cap în semn ca da, iar când in sfarsit ajunsesem în parcare iar eu planuiam sa cobor și sa nu ma mai întorc vreodată în masina asta, Rainer a coborât fără sa spună vreun cuvânt închizând masina in urma lui, cu mine înăuntru.
    La naiba! La naiba cu el!
Mi-am scos telefonul încercând sa o sun pe Jess dar fara niciun sens pentru ca evident, nu răspundea. Am așteptat impacientată iar în aproximativ douăzeci de minute, Rainer a urcat în mașină aruncând o geanta pe bancheta din spate.