Before we go

49. Rainer este aici.

 

     Capitolul 49:" Rainer este aici."

     — Fă-l să tacă, te implor! L-am auzit pe Elijah spunând de undeva din bucătărie.
     Trecuseră o săptămână de când Natalie revise acasă, și rolul de mamă îi dădea adevărate bătăi de cap. Acum, era miezul zilei și ca în orice altă zi de când s-a întors, vizitele noastre au devenit mai dese.
    
     Natalie și Dave reușiseră să ajungă la supermarket astăzi, pentru prima dată într-o săptămână iar eu și Rainer rămăsesem aici pentru a avea grija de Adam, de data asta și Elijah venise cu noi.
    
     — Elijah dispari, i-a spus Rainer.

     — Presupun că îi este somn așa că ai face bine să lași muzica mai încet, i-am spus apoi am urcat la etaj.
     Imediat ce ajunsesem în camera lui, am închis ușa în urma mea și l-am așezat pe Adam pe patul lui micuț din mijlocul camerei.
     Adevărul era că nu aveam nici cea mai mică idee ce făceam. Nu știam ce trebuia să fac ca să îl adorm, sau ca să îl fac să oprească din plâns, însă când începusem să îl legăn, se oprise din plâns iar Rainer deschisese ușa camerei.

     — O să adoarmă curând, i-am șoptit eu. M-a sărutat pe creștet apoi s-a așezat pe fotoliul de lângă, privindu-mă.

     — Te-a mai sunat? M-a întrebat el.
     Am dat din cap în semn că nu. Ieri seară, când numele lui Asher apăruse pe ecranul telefonului meu, l-a cam scos pe Rainer din sărite. Nu îi răspunsesem până în dimineața asta, când l-am rugat să ne vedem ca eu să pot aduna toate pozele cu mine agâțate la el în dormitor.
 
     Adam adormise după alte zece minute, iar eu ajunsesem în poala lui Rainer agâțându-mă cu brațele de gâtul lui. L-am sărutat apăsat pe buze, apoi am coborât cu săruturile spre gâtul lui.

     — Dacă te atinge, Rylee, o să îl las fără degete, rând pe rând, îți jur, a spus el trecându-și mâinile prin părul meu. 

     — Și altceva ce? l-am întrerupt eu.
     I-am afișat un zâmbet, apoi l-am apucat de mână ieșind din cameră. Am coborât scările și am dat nas în nas cu Natalie imediat ce am ajuns în sufragerie.
     Am ajutat-o să așeze cumpărăturile în bucătărie, apoi m-am așezat pe canapea ascultând discuția dintre Dave și Rainer.

     — Pleci mâine dimineață, nu-i așa? A întrebat Dave.
     Stomacul mi s-a strâns și am putut să simt cum starea mea se înrăutățea. Pleca la Vegas pentru trei zile, iar eu decisesem să rămân aici, să o ajut pe Natalie până când el avea să se întoarcă.

     Mi-am scos telefonul din buzunar și am citit adresa pe care mi-o trimisese Asher cu câteva minute în urmă. Știam unde voia să ne întâlnim și nu era nici pe aproape cu "Nu te deranja, o să vin la tine.", mesajul pe care i l-am trimis dimineață.
     Trebuia să ajung în mai puțin de o oră la clubul lui Mason, și asta mă făcea să mă revolt.

     — Trebuie să plecăm, i-am spus lui Rainer agâțându-mă de brațul lui. 

     Nu a durat mai mult de jumătate de oră până ne-am întors acasă iar singurul lucru pe care îl făcuse Rainer pe parcursul drumului fusese să îmi înșire motivele pentru care nu voia să mă întâlnesc cu Asher.

     — Clubul lui Mason? M-a întrebat el. Am încuviințat din cap iar el s-a oprit în mijlocul sufrageriei uitându-se la mine.

     — Am încredere în tine când știu că intri acolo și ieși cu ce ți-ai propus, dar nu am încredere în el.

     — Cum rămâne cu faptul că nu vrei ca el să aibă pozele? L-am întrebat intrând în dormitor în urma lui. 

     L-am privit apucând marginile tricoului gri pe care îl purta, apoi și l-a scos peste cap și -a aruncat pe pat. S-a întors cu spatele vrând să iasă din dormitor dar se oprise brusc înainte să o facă. 

     — Presupun că nu s-ar mai fi întâmplat asta dacă nu ai fi plecat cu el în noaptea aia.

     — Nu vorbii de parcă ți-ar fi păsat de mine, am spus încet întorcându-mă cu spatele la el.

     — Mi-a păsat îndeajuns de mult încât să mă lupt cu toată lumea din jur ca să te protejez pe tine. La naiba, Rylee, ești singurul lucru din viata mea de care îmi pasă cu adevărat.

     — Te-am așteptat luni întregi, Rainer. Nu ai fost aici, i-am spus. 

     — Îmi pare rău că nu am ajuns mai devreme, Rylee, dar eram ocupat să supraviețuiesc în închisoare. Nu tu ești victima în cazul ăsta, mi-a spus apoi s-a întors cu spatele închizând ușa în urma lui.

     M-am lăsat pe spate lovindu-mă de saltea, apoi am închis ochii strâng lacrimile care voiau să curgă. Avea dreptate, nu fusesem singura care a suferit dar eram vinovată pentru propriile mele acțiuni și trebuia să suport consecințele.

     Mi-am schimbat hainele cu ceva mai simplu și am apucat cheile mașinii de pe masă apoi am ieșit din apartament. Rainer urma să afle că plecasem, dar deja îmi asumasem riscul ăsta.
     După un drum lung, am parcat mașina neagră exact în fața clubului și am coborât încercând să evit mulțimea care aștepta să între în club.

     — Rylee? Am auzit vocea lui Mason de undeva din spatele meu.
     A vrut să se aplece ca să mă îmbrățișeze dar l-am oprit înainte să o facă.

     — Îl caut pe Asher, i-am spus sec. Mi-a făcut semn din cap spre mesele din zona privată, apoi s-a întors la bar.
     Mi-am făcut loc printre mulțimea care stătea pe ringul de dans până am ajuns în fața mesei lui. I-a făcut semn roșcatei să plece imediat ce se uitase la mine.

     — Nu am timp de jocuri de vreun fel. Putem pleca? L-am întrebat iar el mi-a afișat un zâmbet apoi și-a scos portofelul și a lăsat o sumă generoasă pe masă după care s-a ridicat și am ieșit împreună din club.

     — Vin cu mașina mea, i-am spus imediat ce observasem că voia să îmi deschidă portiera mașinii lui. A încuviințat din cap apoi a urcat la volan, la fel și eu.

     Mergeam în spatele lui pe șosea și o parte din mine începea să se simtă neputincioasă. Nu puteam să mă simt așa și nici nu voiam. Urma să ies de acolo cu pozele care îmi aparțineau și acesta era singurul lucru la care mă gândeam.
     Imediat ce ajunsesem în sufrageria lui m-am oprit să inspir adânc.

     — Arâți bine, Rylee, mi-a spus așezându-se pe unul dintre fotolii. Și-a dat sacoul jos fără să își mute privirea de la mine. Ai spus că vrei pozele, poți să le iei, a continuat făcând semn spre balustrada deasupra căreia erau agâțate.
     Am urcat scările căutând cu atenție cele patru poze cu mine și imediat ce le găsisem, le-am îndesat în geantă apoi m-am grăbit să cobor scările și să ies de aici până nu rămâneam fără aer.

     — Mereu a fost în inima ta, nu-i așa? L-am auzit întrebând. M-am întors spre el apucând clanța cu mâna stângă.

     — Da, i-am răspuns scurt. Nu plănuiam să încep o conversație cu el pe care nu puteam să o duc la final.

     — Nu te pot urî pentru asta, Rylee, dar dacă ești fericită, presupun că asta e tot ceea ce contează, a spus el.

     Am încuviințat din cap iar privirea mi-a rămas aținită spre podea. Mi-am simțit telefonul vibrând în buzunar și am presupus că era un apel de la Rainer, așa că îi multumisem lui Asher apoi ieșisem în grabă din casă.
     Am urcat la volanul mașinii și imediat ce am scos telefonul din buzunar, numele Jessicăi apăruse pe ecran.

     — Rainer este aici, a spus încet. O să plece cu Nick mâine dimineață, a continuat ea.

     — Mulțumesc, Jess, i-am spus apoi am încheiat apelul.

     Imediat ce ajunsesem înapoi acasă, mi-am lăsat geanta pe masa din bucătărie și am privit dezastrul din sufragerie. Acela fusese momentul în care mi-am lăsat lacrimile să se reverse pe obraji.
     Nu eram o victimă, dar rămâneam să   rezolv dezastrul pe care el îl provoca, din nou și din nou. Voiam să știe că aș fi fost lângă el ori de câte ori avea nevoie de mine, dar nu reparam părțile stricate de el.