Before we go

45. Ai câștigat de data asta.

    

     Capitolul 45:" Ai câștigat de data asta."

     După aproape două ore și un duș lung, m-am îmbrăcat cu rochia neagră și m-am machiat în oglinda din dormitor privindu-l pe Rainer așezându-si cămașa ce se portivea la fix cu rochia mea.
    Am așezat rujul roșu înapoi pe masă, apoi m-am ridicat de pe scaun și m-am apropiat de Rainer care încerca să își închidă nasturii cămășii negre.

     — Te ajut eu, i-am spus apucând cămașa încercând să nu o sifonez prea mult.
     Am închiși câțiva nasturi, ajungând aproape de jumătate, când un gând mi-a trecut prin cap făcându-mă să mă opresc.
    
     — Arăți bine cu ruj roșu, mi-a spus el.
     În urmatoarea secundă, i-am îndepărtat cămașa de pe piept și l-am sărutat lent, lăsând urme de ruj până pe gâtul lui.

     — Tu arâți mai bine, am spus agâțându-mă de gâtul lui.

      Mi-a zâmbit, iar eu am rămas așa, fără să fac nimic înafară de a îl privi.
     Dumnezeule, cât de frumos era!
  Avea câteva fire de păr negru pe frunte, pe care i le-am dat la o parte, ajungând să îi admir ochii negri care câteodată erau încețoșati, câteodată întunecați iar câteodată străluceau de parcă toate stelele de pe cer se strânseseră în ochii lui. Atunci erau preferații mei.
    
     După încă câteva secunde, bătăile din ușă m-au făcut să tresar și să mă dezlipesc de el apoi să mă îndrept spre ușă. Am deschis-o iar un cățel maro cu câteva pete negre își făcuse drum pe lângă mine intrând în apartament.

    — Madden, vino înapoi! Am auzit vocea groasă apropiindu-se de ușă. Nu vrem să o deranjăm pe Rylee, a continuat el până a ajuns în fața mea. Am putut să îi recunosc vocea cât și sarcasmul din ea, iar imediat ce s-a apropiat de mine l-am strâns în brațe fără să mai adaug vreun cuvânt.

     — Mi-ai lipsit. Lasă-mă să mă uit la tine, a spus el.

     — Ce naiba? L-am auzit pe Rainer spunând îndreptându-se spre noi.

     — Rainer, a șuierat băiatul din fața mea dându-și ochii peste cap.

     — Kai, a oftat Rainer după care s-a întors înapoi în dormitor.

     Kai a întrat în apartament și s-a așezat pe canapea iar eu l-am așezat pe fotoliul din fața lui urmărind puiul de Doberman alergând prin sufragerie.

     — Crăciun fericit, presupun. Cadoul meu pentru tine pare că nu vrea să se oprească din alergat, a spus Kai întinzându-si spatele pe canapea.

     — I-ai cumpărat un cățel? L-a întrebat Rainer apropiindu-se de noi. S-a oprit lângă fotoliul meu și mi-a îndepărtat o șuviță de păr de pe umăr.

     — E foarte drăguț, am șuierat eu.

     — Ști că îmi place liniștea, Ryles.

     L-am privit pe Kai dându-și ochii peste cap, în timp ce Madden s-a îndreptat spre noi mișcându-și coada, semn că se bucura.

     — Te place, i-am spus lui Rainer făcându-l pe Kai să râdă. Plus că, încă este mic, nu face prea mult zgomot.

     — La naiba, bine, a spus încercând să forțeze un zâmbet.
    
     După altă jumătate de oră pe care le petrecusem cu Madden, Kai a hotărât să plece înapoi în camera lui de hotel iar eu și Rainer ajunsesem la Dave și Natalie, la câteva minute după Nick și Jess.
     Am ajutat-o pe Natalie să așeze câteva șervețele și farfurii pe masă, în timp ce Nick, Dave și Rainer se făcuseră pierduți în sufragerie.