Before we go

24. Greu de ucis.

  

     Capitolul 24:" Greu de ucis."

      Trecuseră câteva ore de când Mason plecase si el iar eu am rămas singura așteptând ca Rainer sa se întoarcă deși el a spus sa nu o fac.
    Mi-am luat telefonul de pe masa și i-am cautat numărul lui Ghost apoi l-am apelat așteptând sa răspundă.

     — Rylee? i-am auzit vocea groasa.

     — Poți sa vi sa ma iei? l-am întrebat trecând direct la subiect. Mi-a răspuns afirmativ iar eu am închis telefonul urcând în camera mea. Mi-am schimbat hainele și mi-am strâns parul intr-o coada apoi m-am intins spre telefon și i-am trimis un mesaj lui Nick.

    Am coborât înapoi in sufragerie încercând sa ma gândesc la orice îmi putea distrage atenția de la Rainer iar când m-am așezat pe canapea am simțit telefonul vibrând in buzunarul din spate al blugilor.

     — Nick? am spus eu ducand telefonul la ureche.

     — Tu vrei sa te duci după Rainer? l-am auzit aproape tipand in telefon.

     — Da, si nu e nevoie sa tipi la mine, am spus. Încă am nevoie de adresa, am continuat eu.
    L-am auzit pufnind apoi liniștea se lasase facandu-ma sa cred ca ma ignora.

     — O sa iti trimit un mesaj cu adresa dar scrie-mi când ajungi, nu vreau sa te duci singura acolo.

     — Bine, am spus apoi am închis telefonul lasandu-l pe masa.
    
    După aproape inca douăzeci de minute am auzit motorul mașinii lui Ghost asa ca am apucat telefonul și m-am grăbit pana la masina.

     — Deci unde mergem? M-a întrebat Ghost imediat ce am urcat pe locul din dreapta.

     — Rainer e pe cale sa facă ceva extrem de stupid, am spus eu.

     — Vrei sa îmi spui ca mergem sa îl salvam pe Rainer? a spus el aruncându-mi o privire de parca o luasem razna.

     — Rainer nu are nevoie sa fie salvat. Mergem doar sa aplanăm conflictul, am spus eu.

     — Doar da-mi adresa, e clar ca ești sarita, a spus el dandu-si ochii peste cap.
     I-am arătat adresa iar el s-a uitat la telefon o secunda apoi la mine de parca stia unde trebuia sa ajungem. A reglat vitezele apoi a plecat în graba lasand in urma nimic altceva inafara de praf.

     In aproape jumătate de ora ajunsesem undeva la marginea unui drum si Ghost a oprit motorul apoi s-a întors spre mine desfacându-si centura.

     — Aștepta-i musafiri? m-a întrebat el întinzându-se peste scaune spre bancheta din spate, o ridica și apuca pistolul ce era ascuns sub bachetă.

     — Ghost nu suntem în "Greu de ucis" asa ca ai face bine sa bagi pistolul ala înapoi, am spus eu.

     — Ori ești tu primul care scoate arma... a spus el apoi s-a oprit brusc.

     — Ori ce? am întrebat eu vrând sa știu continuarea.

     — Ori nimic, Rylee. Piu piu si te-ai dus, a spus el facand niște mișcări cu pistolul prin aer.

     Masina din spatele nostru ne-a depășit apoi a oprit în fata mașinii noastre de parca aștepta ceva. Dupa câteva minute usa s-a deschis facandu-mi inima sa bata din ce în ce mai repede. Când Nick a coborât din mașină cu un zâmbet am știut ca ceva nu era bine.
    Am deschis usa apoi am coborât in graba din masina îndreptându-ma spre el.