Before we go

50. Mă cunoști, Rylee.

    

     Capitolul 50:" Mă cunoști, Rylee."

     Nu îmi plăcea situația în care mă aflam. Deloc. În miezul nopții, când întinsesem brațul spre partea de pat pe care dormea Rainer, iar el nu era acolo, senzația cunoscută de singurătate se făcuse simțită din nou. Rămăsesem asa până a doua zi, când, la prima oră a dimineții, Jess a bătut brusc la ușă și mi-a aruncat pe masă două bilete de avion spre Las Vegas.

     — Nick și Rainer au ajuns acum două ore, mi-a spus așezându-se pe unul dintre fotolii.

     — Când plecăm? Am întrebat-o cotrobăind prin dulap.

     — O oră și jumătate. Zborul durează cinci ore sau ceva de genul ăsta, deci nu o să ajungem prea târziu.

     Fă-ți bagajele.
     Du-l pe Madden la Kai.
     Speră că Rainer îți simte lipsa la fel de mult ca tine.

     Am aruncat câteva haine în geanta neagră, apoi m-am schimbat și am apucat geanta și pe Madden și am ieșit în urma lui Jess spre mașina ei. Imediat ce am ajuns pe locul din dreapta ținându-l pe Madden în poală, mi-am verificat telefonul, însă niciun semn de la el.

     — Parchează aici, i-am spus lui Jess imediat ce a ajuns în fața hotelului la care stătea Kai.
     Am coborât din mașină și am ajuns în holul hotelului, unde unul dintre angajați m-a condus la apartamentul în care stătea Kai. Mi-a deschis ușa așezându-și un prosop în jurul taliei iar eu am trecut pe lângă el intrând în cameră. 

     — Poți să ai grijă de Mad câteva zile? L-am întrebat eu.  

     — Presupun, a spus el așezându-se în fața mea. Pleci undeva? 

     — Vegas, i-am răspuns scurt.

     — Deci în loc să mă întrebi dacă merg cu tine, tu îmi spui sa am grijă de Madden? M-a întrebat el.
     S-a ridicat de pe pat și și-a scos hainele din dulap iar eu am vrut să mă ridic și să plec înainte ca el să se dezbrace în fața mea sau alte chestii care îi treceau prin minte, dar avea dreptate. 

     — Zborul e într-o oră, i-am spus apoi am coborând înapoi la mașină. 

     — Madden rămâne la Natalie și Kai vine cu noi, i-am spus lui Jess așezându-mă pe scaunul din dreapta. 

     Nu m-am gândit prea mult dacă era bine că îi spusesem lui Kai să vină sau nu. Nu plănuiam să mă distrez în vreun fel o dată ce ajungeam acolo. Voiam doar să îl văd pe Rainer, să îi aud vocea și să îl simt din nou lângă mine, apoi, cu timpul rămas fie ce o fi. Fiecare secundă petrecută cu el era prețioasă. 

    După ce Kai urcase în mașină și Jess condusese până la Natalie, unde îmi luasem rămas bun de la Madden, la fel ca un copil mic care își lua adio de la părinții lui când ajungea la școală, ajunsesem în sfârșit la aeroport. Imediat ce mă așezasem pe locul meu de la geam, am simțit din nou cum o tensiune inexplicabilă îmi invada simțurile. Mi-am verificat încă o dată telefonul dar era la fel ca înainte. Niciun apel sau mesaj de la Rainer. La naiba cu orgoliul lui. 

     Trecuseră aproape cinci ore în care am ațipit și mi-am verificat telefonul de alte zece ori și ajunsesem într-un final la destinație. O urmam pe Jess în drum spre ieșirea din aeroport sperând să nu mă pierd prin mulțimea de oameni din jurul nostru și mă lovesc de spatele ei când se oprește în fața mașinii gri din fața noastră. 

     — Măi să fie, nu mă așteptam să vă văd aici, l-am auzit pe Ghost spunând cu un zâmbet. S-a ridicat de pe capota mașinii și m-a îmbrățișat apoi mi-a luat geanta și a așezat-o pe bancheta din spate.
     M-am asezat între Jess și Kai și am așteptat ca cineva să zică ceva, orice, pentru că nu mai puteam suporta liniștea care se lăsase între noi.