Before we go

23. Eu am ars

 

   "Capitolul 23:" Eu am ars."

     — Rylee Pirce? vocea groasa a bărbatului m-a luat prin surprindere.

     — Eu sunt, am spus la rândul meu.

     — Vocea ta e mai frumoasa decât mi-am imaginat eu.

     — Pot sa știu cum te cheamă, vreau sa ii spun lui Rainer cine a sunat, am spus eu.

     — Spune-i ca Reyes îl caută, a spus bărbatul apoi mi-a închis telefonul in nas.
    M-am ridicat de pe canapea și am urcat scările pana la etaj, apoi m-am oprit în fața camerei lui Rainer stand acolo de parcă asteptam ca el sa îmi deschidă.
   Am bătut la ușa și l-am auzit mormăind ceva apoi am întrat.

     — Am spus sa nu intri, a spus el ieșind din spatele dulapului fără tricou facandu-ma sa ma întorc cu spatele.

     — A semănat mai mult a "intra, te rog" am spus eu.

     — Ce zici sa vezi un doctor atunci? M-a întrebat el facandu-ma sa îmi dau ochii peste cap.

     — Cat de arogant poți fi câteodată, am spus întorcându-ma in graba spre el. Și m-as bucura dacă te-ai imbrăca, am continuat eu imediat ce l-am văzut incrucișându-si mâinile la piept.

     — Te simți inconfortabil? m-a întrebat el apropiindu-se de mine.
    Inima a început sa îmi bata mai tare decât o făcea deja și ajunsesem sa cred ca si el o putea auzii.

     — Sunt surprinsa ca nu sunt mai multe oglinzi in camera asta având în vedere cât de mult îți place sa îți vezi reflexia.

     — Aici era Rylee pe care o o adoram, a spus și s-a întors cu spatele apucând tricoul de pe pat. Când mi-am întors privirea spre el i-am putut observa cu ușurința cicatricile de pe spate. Am înaintat spre el apoi m-am oprit la câțiva centimetri vrând sa ii ating rănile de pe spate dar m-am abținut de parca așteptam ca Rainer sa îmi spună sa o fac.

     — Cine ti-a făcut asta? l-am întrebat încet ridicându-ma pe vârfuri ca sa ii ating umerii.
    A oftat lăsându-mă sa îmi plimb mana pe spatele lui pentru câteva secunde apoi s-a întors spre mine strângându-mi mana într-a lui.

     — Ar trebuii sa vezi cum arata celalalt, a spus el. 

     — Nu îmi pasa de celalalt, m-am trezit strigând.

     — Îți pasă de mine? M-a întrebat el.
   Mi-am ridicat privirea spre el și pentru câteva secunde am menținut contactul vizual încuviințand din cap.

     — Poți sa îmi dai drumul la mâna? l-am întrebat vrând sa ies cat mai repede de acolo dar inloc sa îmi elibereze mâna o strângea din ce în ce mai tare.

    — Rainer, i-am pronunțat numele încercând sa îl fac sa se oprească dar odată ce privirile noastre s-au întâlnit din nou, îmi era aproape imposibil sa privesc în alta parte. Panica pusese stăpânire pe corpul meu imediat ce mi-am simțit spatele lipit de ușa iar corpul meu ajunsese sa fie strâns între bratele lui.
   Strânsoarea lui era la fel de puternica, suficient de tare cât sa mă tina nemișcată. Am încercat sa îmi misc bratele dar m-a strâns mai bine aducându-ma mai aproape de el.
    A oftat apoi si-a coborât privirea asupra buzelor mele și si-a lipit gura de a mea făcându-mă sa tresar.
   Părea sa fie blând la început, dar sărutul lui se transformase într-unul lacom și egoist. Mana lui a căzut ușor pe umărul meu iar când a observat ca nu îl sarutam înapoi mi-a eliberat brațele, apoi își trece o mana brutal prin parul lui îndepărtându-se de mine. L-am privit încercând sa îmi recapăt respirația, iar el s-a întors vrând sa îmi zică ceva apoi s-a oprit observându-mi lacrimile.

     — Îmi pierd controlul, Ryles, a spus mai mult ca o șoaptă. Nu știu ce se întâmplă dar ma uit la tine și toate amintire îmi trec prin minte. Ai vrut sa fim prieteni si eu am acceptat dar nu cred ca pot face asta, a spus el.
    Suspinele mele au umplut camera facandu-l pe Rainer sa își ridice privirea din podea. As fi vrut sa ii spun ceva, orice. Să ii spun cât de mult m-a durut sa îl simt după atâta timp, să îi spun ca mi-a frânt inima încă o data. As putea sa ii spun ca nu îl voi vedea niciodată doar ca pe un prieten?

     — Ai plecat o data din inima mea, deși nu ai avut niciun motiv. Acum îți dau eu unul. Nu te vreau, Rainer, am spus ștergându-mi lacrima de pe obraz. Pleacă, am continuat eu apucând clanța ușii.
   M-am întors pregătită sa ies din camera când i-am simțit mana pe brațul meu oprindu-mă.

     — O singura speranța a ținut focul din mine aprins, Rylee, și aceea ai fost tu.

      — Eu am ars numai pentru tine, dar focul ăla s-a stins deja, Rainer, am spus retrăgându-mi mana dintr-a lui.

  
     După aproape doua ore tot aceleași cuvinte mi se plimbau prin minte. Mi-am strans parul intr-o coada și am întrat în baie ștergându-mi lacrimile de pe fața. M-am privit in oglinda și tot ce reușeam sa vad eram eu în brațele lui Rainer. Nu reușeam prin nicio cale sa îmi iau gândul de la el și de la ce s-a întâmplat mai devreme sub nicio forma.
  Imediat ce m-am întors în camera mi-am văzut telefonul pe pat sunând și l-am apucat in graba.

     — Alo? Am spus eu.

     — Am auzit ca te-ai întors acasă și am vrut sa îți urez însănătoșire grabnică, dar Jess mi-a spus ca ramai la Nick pentru câteva zile. Poți sa deschizi ușa? l-am auzit pe Mason spunând.

     — Ai venit pana aici? l-am întrebat eu coborând in graba scările.
    Am deschis ușa și l-am văzut pe Mason stand in fața mea ținând un buchet de flori.

     — Nu ai exagerat deloc, am spus eu râzând in timp ce l-am îmbrățișat.

     — Ma bucur ca ești bine, Rylee, a spus el și mi-a înmânat florile in timp ce eu ii făcusem semn sa între.
    S-a așezat pe canapea apoi eu m-am așezat lângă el, în timp ce scările s-au auzit scârțâind, semn ca cineva cobora.

     — Nu mă așteptați, vin târziu, l-am auzit pe Rainer spunând in timp ce a ieșit ca un fulger din casa, amintindu-mi ca nu reușisem sa ii spun cine îl sunase dimineața.

     — Ma întorc in câteva minute, m-am scuzat eu ieșind in urma lui Rainer.

     — Hei, Rainer, am strigat înainte ca acesta sa se urce în masina. Am înaintat spre el și m-am oprit sprijinindu-ma de mașină. Piciorul îmi amorțise iar rana de la tampla începuse sa doară mai tare decât de obicei.

     — Ești bine? M-a întrebat el iar eu am dat din cap în semn ca da.

     — Cineva te-a sunat dimineața, aveai telefonul in sufragerie asa ca am răspuns eu. A spus niște lucruri ciudate asa ca l-am întrebat cine e și mi-a spus sa îți transmit ca cineva pe nume Reyes te cauta, am spus eu.
     Imediat ce i-am pronunțat numele bărbatului privirea lui Rainer s-a intunecat.

     — Ce a spus? m-a întrebat mârâind.

     — Nu îmi aduc aminte, am încercat sa ma scuz în momentul în care am văzut cat de nervos era.

     — Ce a spus, Rylee? a repetat el întrebarea încleștându-si pumnii.

     — Stia cine sunt și mi-a spus ca am vocea mult mai frumoasa decât si-a imaginat el, am spus intr-un final.

     — Nemernicul, a mormăit Rainer printre dinți apoi s-a grăbit sa urce în mașină.

     — Ce ai de gând sa faci? l-am întrebat eu.

     — Vreau sa ii arat cum arata iadul.