Before we go

43. Cadou de Crăciun

   
 

     Capitolul 43:" Cadou de Crăciun."

     Mă uit înspre Rainer care rânjește la mine și îmi pun mâinile în sân trecând pe lângă șatena pe care tocmai o lovisem. Adevărul era că nu îmi mai simțeam mâna de la momentul acela și eram mai mult ca sigură că îmi fracturasem vreun deget.
     Rainer a ieșit în urma mea iar când m-am oprit lângă mașina lui i-am simțit mâinile pe talia mea trăgându-mă mai aproape de el.

     — Mă doare mâna, m-am plâns eu întorcându-mă cu fața spre el. Și cred că mi-am fracturat un deget, am continuat. Sunam penibil, exact ca un copil de grădiniță care se lovise pe terenul de joacă. Însă pentru el nu părea să fie așa.

     — Care deget? M-a întrebat.

     Părea mult mai serios decât mine, așa că îi arâtasem ce deget mă durea iar el mi-a ridicat mâna încet spre buzele lui apoi a sărutat blând degetul la care mă lovisem.

     Wow!

     — Cred că doar mi s-a părut. Nu mă doare cu adevărat, am glumit afișând un zâmbet.

     — Mergem acasă? l-am auzit pe Dave strigând din spatele nostru.

     — Da, a răspuns Rainer apoi a ocolit mașina urcând la volan.
     Dave și Natalie s-au îndreptat spre noi, după care am am urcat pe bancheta din spate și m-am făcut comodă în spatele scaunului lui Rainer.

      — Stați puțin, peste doua zile este Crăciunul, nu-i așa? Am auzit-o pe Natalie întrebând.
     Într-adevăr, eram la doua zile distanța de Craciun iar eu nu mă puteam gândi decât la faptul că pierdusem timpul departe de Rainer iar acum nu aveam nicio idee pentru cadoul lui de Crăciun.

     — Am dat-o în bară anul ăsta, am pufnit eu.
     Singurul lucru de care avusem grijă să între în atmosfera sărbătorilor a fost apartamentul nostru, și muream de oftică doar pentru că rămăseseră atâtea lucruri de care nu avusem grijă.

     — De ce nu veniți la noi de Crăciun? A întrebat Dave.

     — Bună idee, o să îi anunț și pe Jess și Nick, am spus. Plus că, încep să cred că Adam îți dă bătăi de cap.

      — Adam? I-am auzit pe cei doi băieți întrebat în același timp.
     Am ridicat din umeri făcând semn spre burta lui Natalie.

     — Am aflat ieri, i-a spus Natalie cu un zâmbet.

     — La naiba! a strigat Dave făcandu-mă să tresar. S-a întors spre Natalie și a sarutat-o pe frunte după care l-am auzit mormăit ceva. Părea fericit deși nu se exterioriza prea bine.

     — Rylee, l-am auzit pe Rainer șoptind. Mi-am făcut loc să mă ridic între scaune iar el s-a întors pentru o secundă si m-a sărutat luându-mă prin surprindere. Mi-ai lipsit, a spus.

     După aproape două ore, am ajuns înapoi în apartamentul nostru și m-am asezat pe canapea alunecând în jos. Rainer mi-a aruncat geanta undeva pe masa apoi a venit spre mine și m-a luat prin surprindere sărutându-mă apăsat de parcă nu își dorea să mă hrănesc cu altceva înafara de el.

     — Cât de mult ai așteptat ca să faci asta? l-am întrebat trecandu-mi mâinile prin părul lui.

     — Am răbdare cu tine, Rylee. Nu pentru că vreau, ci pentru că o să ajungi să mă implori și aștept să aud asta.

     — Dacă tu mă vei implora pe mine? L-am întrebat eu.
     A ridicat o sprânceană privindu-mă de parcă spusesem ceva ce îi stârnise interesul.