Drumul până în cameră îl fac pe picioarele mele, doar puțin sprijinită de el, dar și această mică atingere a mâinii lui în jurul mijlocului meu, îmi trimite curenți vibranți în tot corpul.
-Ok, spune el. Cum procedăm?
-Adu trusa de sub birou. Așa, pune-o lângă pat.
-Acum?
-Acum trebuie să mă dezbraci.
Îl privesc și îi văd sclipirea din ochi. Îmi place că am o asemenea putere asupra lui, dar durerea mă înțeapă în valuri și mă distrage de la lucrurile astea.
-Pe bune? spun eu indignată.
-Nu mă pot abține...ce vrei? Cum fac să nu te doară?
-N-ai cum deoarece colanții sunt foarte strânși.
-Da, știu.
-Pur și simplu îi tragi în jos și gata.
-Ok, ține-te de pat.
Stau în picioare și mă țin de pat, strângând din dinți, în așteptarea durerii.
El se lăsă în genunchi, lângă mine. Apucă de marginea de sus a colanților, atingându-mi abdomenul. Nu știu cum de este posibil să mă mai emoționeze lucrurile astea.
El închide ochii, iar eu trag aer în piept. Amândoi suntem conștienți de încărcarea sexuală ce ia amploare între noi.
Trage ușor în jos, dezgolindu-mi coapsa.
-Nu te stresa, trage repede, spun eu. E mai bine așa.
El face întocmai. Simt durere, dar nu atât de intens pe cât îmi era teamă că o să fie. Când ajunge jos, scot picioarele din colanți și rămân în chiloții tanga.
Ceva din respirația lui, mult mai greoaie acum, îmi transmite că trece prin momente dificile și încearcă să-și concentreze atenția pe rană, deși, parcă-i simt privirea pe fundul meu bombat. Cu dorsalul ăsta am câștigat multe lupte în facultate și știu că este unul dintre punctele mele forte.
-Ok. Acum desfă trusa. Arată mai grav decât este. O să vezi, după ce mă cureți de sânge.
-Nu vrei să te întinzi?
-Nu. Nu este cazul să mai stăm și în pat împreună, glumesc eu, încercând să destind atmosfera.
El mă privește îngrijorat.
-E semn bun dacă ai chef de glume. Sper că ai încredere în mine. Rana arată nasol rău. Mai bine mergeam la spital.
-Nu-i nevoie. Liniștește-te! O să te descurci foarte bine. Mergi și spală-te pe mâini.
Când se întoarce, deja pregătisem betadina și apa oxigenată.
-Ok, acum ia compresele. Pune apă oxigenată pe ele și începe să cureți sângele de sus în jos. După asta pui betadină.
-Ok.
Mai departe Alessandro se descurcă foarte bine. Pare că nu este prima dată când face asta, ceea ce e de înțeles pentru că accidentele se întâmplă des în astfel de situații. Și totuși o face mult mai bine decât i-am explicat eu.
După ce curăță rana foarte bine cu o meticulozitate ce mă uimește, mă pansează de jur împrejurul piciorului, procedură ce se dovedește extrem de dificilă având în vedere pe unde trece mâna lui în drumul pansamentului. Încordarea mea depășește orice limită.
-Ok, acum hai la baie să-ți spăl sângele de pe gambă.
-Ooo, nuuu, m-ai atins destul, îl îndepărtez eu. Merg singură acum.
