-Drino...
-Îmmmm, spun eu.
Mă chinui să ațipesc de câteva minute, dar Rebe se tot foiește, neliniștită.
-Știi...tatăl tău...
-Ce-i cu el?
-Știu că ești supărat că ți-am ascuns. Trebuia să-ți spun că e... unde e...
-Știam!
Ea tace.
-Știam de peste un an de zile.
-Cum???
Oftez.
-De la el. A sunat-o pe mama și i-a spus. Probabil îl apăsau remușcările.
-La naiba! își dă singură o palmă.
-Da...știu. Te-a prostit. Te-a șantajat.
-Da. Îl vizitam o dată pe lună și-i trimiteam pachete. Mă amenința că dacă n-o fac, o să-ți spună...
Din nou face o pauză.
-O să-mi spună unde ești, da. Oricum te-aș fi găsit, într-un fel sau altul, nu?
Îi caut mâna în întuneric și abia atunci îmi dau seama că tremură, ceea ce mă neliniștete. Mă întorc și îi iau fața în mâini.
-Ce e?
-Drino...
-Da...
-Mai e ceva ce nu ți-am spus.
Mă ia inima.
-Ce mai e?
-După ce tatăl tău a fost închis, o femeie, Alisia Danuc, m-a contactat. O prostituată care se droga. A încercat să stoarcă niște bani de la mine de câteva ori.
-Cine e femeia asta?
-Era, pentru că au găsit-o moartă cu un ac înfipt în mână.
Rămân fără cuvinte.
-Lângă patul unui copil internat în spital la noi.
-Eva..., îmi scapă printre buze.
-Da, Eva.
Oftez.
-Era mama ei. Prima oară, când mi s-a prezentat, a spus că este amanta tatălui tău. Că trăia cu el. La început am crezut-o, apoi am aflat că se prostitua pentru el.
Mă ridic și aprind lumina.
-Nu-mi spune...te rog, nu-mi spune că Eva e a lui!
Se ridică, la rândul ei, și-mi ia fața în palme.
-Nu, dragul meu. Nu este fata lui. I-am făcut toate testele de ADN. Nu sunteți frați.
Răsuflu ușurat.
-Probabil, tatăl tău a cunoscut-o când venea la mine, la spital. Alisia își aducea deseori fata la controale, având în vedere că deja aflase de boală. Este singurul lucru pentru care o apreciam. În ciuda a ceea ce făcea, nu și-a neglijat fata.
O iau în brațe și mă las cu ea pe perne.
-Iar tu, ai suferit atât de mult toți anii ăștia.
Îmi apropii gura de a ei și o sărut.
-Trebuie să mă revanșez. Ai preluat asupra ta tot chinul meu.
-Nu, Drino! Nu gândi așa.
-Ba da! M-am îndrăgostit de tine din copilărie, dar sunt de-a dreptul copleșit când văd că ești un om atât de bun, Rebe. Nu numai cu mine faci asta, ci cu toți oamenii din jurul tău.
-Mă lauzi prea mult...
Îmi ating buzele de ale ei și o aud cum oftează când îi mângâi interiorul gurii.
-Nu o să-mi ajungă toată viața să compensez tot ce ai făcut, îi spun între săruturi.
Geme prelung, în timp ce-i desfac bluza.
-Un simplu mulțumesc, ar fi de ajuns..., îngână, făcându-mă să zâmbesc.
-Mulțumesc, șuier, coborând cu buzele printre sânii ei până la buric, apoi în dulcea căldură dintre pulpele ei. Îi dezmierd lent cu limba pielea cu aromă de trandafiri.
Scoate un icnet plin de dorință, iar cu vocea lascivă și răgușită, îmi spune:
-Și asta...și consideră-te achitat.
*
-Drino...
-Îmmm, vreau să dorm...
-Cum ai cumpărat conacul ăsta?
Pauză...
-Am văzut o poză cu tine, pe facebook. Erai în fața lui, în urmă cu un an, împreună cu Maia. Era pe contul ei. Așa m-am hotărât să-l cumpăr.
-Ceee?
-Da...când te-am văzut, atunci la munte, am fost surprins, dar... nu chiar atât de surprins. Știam că petrecându-mi timpul pe lângă Maia, la un moment dat, tot aveai să apari.
-NU POT SĂ CRED!!!!!!!!!
