Îmi trag rapid un tricou lung și niște pantaloni scurți, apoi ies mai mult pentru că mă roade curiozitatea, dar când dau cu ochii de înduioșătorul tablou, mă scurg toată pe podea ca o înghețată topită.
O tipă frumoasă, minionă, blondă, cu părul lung până la fund, atârnă de gâtul lui cu buzele lipite de ale lui.
Nu, nu, nu!!! Obrajii îmi sunt în flăcări și gâtul mi se usucă instant. Ori sar la ea ca o leoaică rănită ori dispar cât pot de repede, dar tocmai atunci cei doi se dezlipesc unul de celălalt și mă privesc.
El devine jenat și-și șterge buza de jos, umezită de saliva ei. Ea se încruntă la mine, apoi spre el.
-Cine este?
-Este Rebeca, spune el. Și... noi tocmai ne-o trăgeam când tu ai intrat...neinvitată.
Privește șocată de la unul la celălalt și nu reușește să mai scoată niciun cuvânt. Parcă nu crede și speră că este o glumă. Tot așteaptă o confirmare.
Pentru moment și eu sunt la fel de șocată. Nu mă așteptam la asta. Fără să gândesc prea mult, încep să râd și cuvintele mi se scurg de pe buze.
-Bună gluma, nu?
Întind mâna spre ea.
-Bună, Maria! Sunt Rebe. Drino mi-a povestit atâtea despre tine. Este super-îndrăgostit.
-Ce??? îl aud și-i văd cu coada ochiului privirea îngrijorată.
Dar răzbunarea mea nu se termină aici. Lasă că vezi tu, golanule ce ești!
O iau de braț și o trag spre bucătărie.
-Să-ți fac un ceai sau o cafea, draga mea?
-O cafea, te rog, spune ea, pierdută în spațiu.
-Ești la fel de frumoasă pe cât mi te-a descris, îi zâmbesc, în timp ce pregătesc filtrul de cafea.
Un zâmbet începe să-i înflorească pe buzele roșii, pline cu botox, pe care îmi vine să i le desumflu la gândul că l-au atins. Nu are mai mult de 21 ani. Este atât de tânără și necoaptă.
În spatele ei, îl văd pe Făt-Frumos, la bustul gol, cu mâinile încrucișate la piept, cum stă priponit de tocul ușii și îmi analizează fiecare gest. Este curios ce poate să-mi mai trăznească prin cap.
-Serios? vorbește ea timid.
-Daaa...m-a înnebunit tot drumul până aici. "Trebuie să o cunoști. Abia aștept să o văd. Mi-e atât de dor de ea..." Pe bune, fato...nu știu ce i-ai făcut, dar băiatul ăsta e în limbă după tine.
Când îi pun ceașca de cafea în față, e roșie ca racul. Nu mai poate de fericire.
El e din ce în ce mai încruntat. Este atât de evident că tot ceea ce fac nu-i este deloc pe plac.
-Tocmai ce-mi spunea că trebuie să te sune.
Îl văd cum îmi face semn la gât de ca și cum o să-mi ia beregata, dar nu mă opresc.
-Problema e că este infectat cu rujeolă. Tocmai ce a luat de la nepoțica lui.
-Rujeolă!!!
-Da, nu te panica. Nu e ceva grav. Apar niște pete pe corp, pe față, pe limbă...
-Aoleu!!! se ridică ea de pe scaun, ducându-și mâna la gură. Pe față!!!
-Eeei...doar niște bubițe mici de jumătate de centimetru...
-Nuuuu, se îndepărtează ea spre ușă.
-Dar, Drino te iubește mult, să știi.
-Aoleu!!! Bubițe pe față? Eu trebuie să plec...
