-Totul a început în urmă cu trei ani, când tatăl Rebecăi a fost diagnosticat cu mengiom cerebral canceros. Într-un an și jumătate s-a stins sub ochii ei... și-ai mei. Exact la un an, printr-o întâmplare nefericită, o lovitură la cap... a descoperit că are și ea.
Închid ochii și încerc să rămân rațional.
-Ce fel de mengiom? o întreb pe Lidia.
-Tocmai asta e, că a refuzat să facă orice alte tipuri specifice de teste, în ideea că și ea va avea același sfârșit ca tatăl ei. Abia în ultimele zile, începuse să accepte că, poate, ea va avea o soartă mai bună. Începuse să-și dorească să fie bine. Ceva declanșase dorința de a trăi
-I-am cunoscut tatăl în Spania. Nu mi-a povestit despre moartea lui.
-N-ar face-o niciodată. S-a închis în ea. Nu mai comunică cu nimeni de ani buni.
Oftez.
-Și Eva?
Rămâne blocată.
-Știi și despre Eva?
-Da. Au intrat în videoconferință când eram în Mallorca.
-Deci așa...
Rămâne puțin pe gânduri, apoi spune:
-Eva este neașteptat de bine. Am operat-o de dimineață. Va fi bine.
-Mă bucur. Probabil de-asta Rebe era atât de fericită...
-Da. De mult timp n-am mai văzut-o așa.
-Ce face, acum?
-Și bine și rău...
Mă albesc...mai că-mi vine să vărs, dar trebuie să fiu tare, indiferent ce veste îmi va da.
Mă atinge pe braț, spunându-mi:
-Ești bine?
-Da...spune-mi. Este atât de grav?
-Ohhhh... În niciun caz. Dar din păcate, tumora a afectat globul ocular al ambilor ochi.
-Din acest motiv nu m-a văzut când am strigat-o.
-Da. Și a ascuns totul chiar și de mine, spune ea cu amărăciune.
Partea bună e că tumora a fost excizată în întregime. Nu a mai rămas nimic.
-Asta este o veste extraordinară, mă îndrept eu de spate.
Trag aer în piept și ridic ochii, mulțumindu-i cerului.
-Ați făcut biopsia?
-Da. Este totul bine.
Zâmbesc.
După ce ia o gură de cafea, adaugă:
-Dar din cauza căzăturii, are mai multe fracturi la piciorul drept și două coaste fisurate.
Gem la auzul veștii.
-Ce fel de fractură este?
-Cominutivă.
-În câte bucăți este zdrobit osul?
Se încruntă.
-Sunt specialist în fizioterapie. Sigur ai auzit de Centrul de balneofizioterapie Alessandro.
-Dar cine nu a auzit! Ia stai...Serios? Nu pot să cred...este al tău. Alessandro, da!
Dacă nu la mine, atunci care putea fi cel mai potrivit loc în care să se trateze Rebeca?
-Deci? În câte bucăți?
-În trei bucăți.
-Se rezolvă. În câteva luni, o să alerge, dacă o tratez eu.
