O bătaie ușoară în ușă îmi întrerupe șirul gândurilor. Ușa se deschide și chipul surâzător al Reinei apare.
-Heeei, frumoaso! Ai nevoie de ajutor? flutură ea prin aer un foen și un ondulator de păr.
Râd cu gura până la urechi. Ne îmbrățișăm și ne sărutăm pe obraji.
-Uaaau! Ce frumoasă ești! o complimentez, dar nu ca să fiu politicoasă, ci pentru că Reina chiar este superbă în rochia ei sclipicioasă și întocmai potrivită pentru seara ce urmează.
-Mulțumesc! Hai, așază-te, îmi arată locul din fața oglinzii.
După ce-mi usucă părul, mi-l aranjază în niște bucle largi ce-mi cad până la mijloc. Nici nu am realizat cât de mult mi-a crescut în tot acest răstimp. Apoi, după ce-mi înșiră în fața ochilor toate fardurile ei, începe să se joace cu ele pe pielea mea.
Stau cuminte ca o pisică ce toarce liniștită și o las să facă ce vrea din mine.
-Reina..., încerc eu să spun ceva. Ai vorbit cu Drino...
-Șșșt..., îmi pune ea mâna pe buze. Nu trebuie să vorbim acum despre asta.
-Dar...
-Nu, mă întrerupe ea. Hai să facem seara asta să fie minunată? Ai suferit destul.
O privesc pierdută.
-Avem timp suficient. Nu plec mâine. Mai stau câteva zile. Apropos... Am cunoscut-o pe Eva. Este minunată! mă privește ea cu coada ochiului în timp ce-mi aplică un blush în obraji.
-Este, oftez eu.
-Vrei s-o înfiezi?
Rămân surprinsă.
-Aș vrea...da.
-Gata! face ea un pas în spate. Ești perfectă. Încă puțin luciu pe buze, așa... și acum rochia.
Deschide ușile dressingului și scoate o rochie lungă, argintie, cu paiete. În față are un decolteu adânc, iar spatele gol cu două breteluțe care se încrucișează într-un X lejer.
Oftez. Nu am mai purtat așa ceva de foarte mult timp.
Intru cu ușurință în ea deși este mulată, tip sirenă. O pereche de sandale cu toc nu prea înalt pentru că am nevoie de ceva comod pentru piciorul meu bolnav, și sunt gata.
Când mă privesc, abia recunosc persoana din oglindă. Reina mustăcește, mândră de rezultatul muncii ei.
Încă puțin parfum și ieșim împreună din cameră. Când coborâm, deja câteva persoane sunt venite.
Mă îndrept spre Matei și Maia care se află într-un colț. Ea mă vede prima, apoi se întoarce și Matei.
-Uaaau, uaaauuu. Chiar tu ești? spune el.
-Ce e? Am ceva în păr? îmi pipăi capul.
Matei mă ia în brațe și mă ține strâns.
-Habar n-ai cât ești de frumoasă, nu?
-Matei...mă sufoci.
-Matei, lasă fata! îl ceartă Maia, râzând.
-Încă puțin, da? geme el, teatral.
-Matei...., mârâi eu încet.
Când, într-un final, cedează și-mi dă drumul, reușesc s-o îmbrățișez și pe Maia.
-Mi-a fost dor de tine, spune ea. Am auzit că ai fost tare... ocupată.
-Șșșt..., o înțeapă Matei cu cotul, privind-o conspirativ.
