DRINO
Când am fost anunțat că Rebeca Durnac se plimbă pe holurile centrului, neînsoțită, în 2 minute intram pe ușa principală.
Casa mea e chiar în spatele centrului și nu mi-e greu să vin când apare o urgență.
Încă de la prima vedere i-am citit starea psihică în care se află, așa că am luat o decizie rapidă. Bazinul este cea mai bună soluție când pacienții au insomnii. Oboseala acumulată poate duce la depresie.
Să o văd, atât de aproape și să nu o pot atinge așa cum vreau eu, este un chin pe care cu greu l-am îndurat.
Acolo, în apă, au existat atât de multe tentative de a o săruta. Este atât de frumoasă și pielea ei, lipită de a mea, ca întotdeauna, provoacă o reacție explozivă. Până și ea a devenit bulversată în apropierea mea.
Nu știam dacă să fiu bucuros că mă acceptă sau gelos pe mine însumi.
Mă bucur că, într-un final, a reușit să se descarce, plângând minute în șir, eliberând stresul din corpul ei.
Apoi, când i-am simțit trupul tremurând sub degetele mele și am auzit-o pronunțându-mi numele, am crezut că m-a recunoscut, dar de fapt visa și faptul că mă visa pe mine, m-a emoționat și mi-a dat speranțe.
REBERCA
Deschid ochii și văd lumină, exact ca atunci când mi-am dat bandajele jos, după operație.
Mă ridic în fund și privesc de jur împrejur. De data asta disting mult mai bine umbrele obiectelor din cameră, semn că știu unde sunt așezate fiecare în parte.
Freamăt de bucurie. Nu știu ce s-a schimbat, dar nu poate fi decât de bine.
Cobor ușor din pat și merg încet în duș, unde mă și găsește infirmiera când apare.
-Uaaauuu! Doamna Durnac, sunteți bine?
Râd, voioasă, în timp ce mă șterg.
-Minunat! răspund eu.
-Ce mă bucur, pentru că am auzit că azi noapte ați avut o grămadă de treabă...
-Îmi cer scuze că v-am dat de furcă.
-Nu mie, râse ea. I-a uite ce curajoasă sunteți, acum! spune, văzându-mă deschizând șifonierul și pipăind după haine. Totuși, măcar aici, lăsați-mă să vă ajut.
-Cine este doctorul care m-a ajutat și de ce toată lumea evită să-i pronunțe numele?
O pauză lungă ia locul răspunsului care se lasă așteptat. Apoi:
-N...nu știu cu cine ați fost azi noapte.
-Îhî...văd că e mare secret. Nimeni nu suflă niciun cuvânt. Iar dumneavoastră, drăguță doamnă, nu știți deloc să mințiți.
-Vă rog, doamnă Durnac, nu vreau să am probleme.
-Am înțeles. Cum ați spus că vă numiți?
-Geta, doamnă Durnac.
-Doamna Geta, din cauza mea, nu veți avea niciodată probleme, da?
-Sper, pentru că dacă o dau în bară, rămân fără servici.
-Și asta ar fi îngrozitor. Dar am o întrebare, da? Știți unde îmi sunt lucrurile? Îmi caut telefonul.
-Cum să nu. Totul este în geanta din dulap, dar telefonul este în sertarul de lângă pat.
-Am înțeles. Mă puteți ajuta cu el?
-Da.
Infirmiera îl ia.
