A trecut o săptămână de la petrecerea dată de Ricardo, dar el nu m-a sunat. Este adevărat că am fost destul de ocupată cu cursul meu de spaniolă, dar mi-am verificat lista de apeluri de câteva ori pe zi și nimic.
M-am revăzut cu Reina aproape în fiecare seară. De vreo două ori m-a întrebat dacă am vorbit cu el și a rămas surprinsă să afle că nu m-a căutat, dar nu a zis nimic.
Următoarea săptămână, sâmbătă seara, am ieșit cu o parte dintre colegii de la curs. Niciunul nu este din Spania. Mulți sunt studenți aici, iar unul dintre ei m-a îndemnat să urmez un curs de prim ajutor.
Viața în Spania este destul de plăcută. Nu mă așteptam să devin atât de ocupată și să-mi umplu atât de repede agenda telefonului cu persoane cunoscute aici.
*
Azi este duminică și după un mic dejun copios cu părinții mei, mă întorc în cameră. Studiez puțin grădina, prin geamul întredeschis și îmi lărgesc privirea spre casa din diagonală, acolo unde locuiesc Reina și Drino. Dinspre direcția casei lor se aud voci estompate.
Alături, în curtea vecină de a lor, o femeie, în jur de 30 de ani, stă tolănită într-un șezlong, cu fața la soare. Este o vreme tocmai bună pentru plajă. Îmi face cu mâna și îi răspund zâmbind.
Deodată, Reina iese smucind ușa de la intrare și spunând ceva cu voce ridicată. Mama ei iese în urma ei și îi strigă:
-Búscalo y tráelo a casa!¹
-Si.²
O văd, îndepărtându-se. Expresia chipului ei îmi spune că este supărată. Mă gândesc să o strig, dar văzând-o atât de întoarsă pe dos, aleg să o las în pace.
Spre seară, după ce am mers cu mama la cumpărături și am jucat toți trei remi vreo câteva ore, am venit în cameră, mi-am făcut un duș și m-am băgat în pijamalele mele comode, apoi m-am așezat la birou.
Tot butonând pe internet, mi-am găsit chiar de mâine un curs de prim ajutor care se ține în engleză. Este după cel de spaniolă, la câteva minute de mers pe jos. Nu știu de ce, dar mă atrage treaba asta cu salvatul de vieți. Să vedem dacă așa va fi și în realitate. Una este să te atragă, alta este să vezi sânge și să-l atingi cu propriile tale mâini, în fiecare zi.
Două ciocănituri în tocul geamului mă fac să-mi ridic ochii. Este Reina, la fel de bosumflată ca azi dimineață. Îi fac semn să intre și se așază în fotoliul de lângă birou.
-Drino a plecat de acasă de dimineață și nu s-a mai întors.
-Cum?
-Da...s-a certat cu tata. Ieri a fost ziua de naștere a lui Drino, iar tata s-a îmbătat. Nu știu de la ce s-au luat azi dimineață de i-a dat două palme și Drino a plecat, oftează ea, luându-și fața în mâini.
Nu pot să-mi închipui cum este să ai astfel de probleme acasă.
-Se întâmplă des? întreb.
-Cam o dată la una-două luni. Îl mai apucă și depășește măsura cu băutura. Dacă îi cânți în strună, nu se întâmplă nimic, dar Drino nu reușește să se stăpânească și se ceartă mereu cu el.
-Și nu știi pe unde ar putea fi?
-L-am căutat peste tot și nimeni nu l-a văzut. Sper doar că nu a ieșit din complex.
-Vrei să mergem împreună să-l căutăm?
-Nu...sper că este pe la vreun prieten care nu vrea să-mi spună. Bine, atunci, se ridică ea. Dacă apare pe-aici, te rog să mă anunți.
-Bine-nțeles! o asigur eu, îmbrățișând-o.
După plecarea ei, rămân o perioadă pe gânduri. Sper din tot sufletul că Drino este bine. Săptămâna ce a trecut, l-am văzut aproape zilnic la geamul meu, alături de Reina. Îmi plac din ce în ce mai mult noii mei prieteni.
Merg și beau un pahar cu apă, apoi mă întorc în camera mea. Mă bag în pat și mă învelesc cu o pilotă. Încă este răcoare în această perioadă a anului. Închid ochii și mă las învăluită în liniștea camerei. Când aproape am ațipit mi se pare că aud un zgomot ce seamănă cu un oftat. Deschid ochii și ciulesc urechile, dar nu se mai aude nimic.
În curând, somnul îmi dă din nou târcoale, dar un foșnet de dincolo de somieră îmi atrage atenția. De data asta știu sigur că nu mi s-a părut. Întind mâna și aprind lampa, dar nu mă ridic din pat.
-Drino, ieși de acolo! Acum!
Vocea mea este hotărâtă și puțin supărată. Știu că el este. Prea puțin probabil să fi înțeles ce am spus, dar măcar numele și l-a recunoscut.
Două picioare subțiri se arată de după mobilier și Drino se ridică în picioare cu o față vinovată. Mi se face milă de el. Are fața plânsă și nu pare deloc în apele lui. Oare de când stă aici?
Mă dau jos din pat și îl trag de mână înspre ușă, dar el opune rezistență. Mă opresc și îl privesc cu blândețe.
-Sandwich, îi arăt eu spre gură.
Știu că nu vrea să-l trimit acasă și în acest moment chiar nu știu ce urmează să fac cu el. Mergem la bucătărie unde îi încropesc o farfurie imensă cu mâncare. Sunt convinsă că n-a mâncat nimic toată ziua și nu sunt uimită deloc când îl văd cum înfulecă totul, într-o clipită.
Îi trimit pe furiș un mesaj prietenei mele în care-i spun că Drino e la mine și că nu vrea să vină acasă. Îmi răspunde cu o față ușurată, apoi una furioasă. Rămân mască când mă întreabă dacă pot să-l țin în seara asta la mine. Ai mei dorm în camera lor și nu cred că le-ar pica prea bine să-i trezesc la ora asta.
Oftez și îi răspund afirmativ. Văd eu cum fac.
Drino termină de mâncat și mă privește cu niște ochi de pisoi. Îi fac semn spre camera mea și pornim într-acolo.
Îi dau de la mine niște pantaloni scurți și un tricou care, cu siguranță, îi sunt largi, dar măcar nu cad de pe el. Îi întind și un prosop și îi deschid ușa de la baie, dându-i de înțeles că e timpul pentru un duș.
După 10 minute iese din baie proaspăt ca o floare și se fâstâcește ca o fetiță timidă rău. Oare așa cuminți or fi frații mai mici? Acum încep să aflu și eu cum este.
-Venir!³ îi fac semn spre locul de lângă mine, din pat.
Închid lampa după ce se întinde și-i spun:
-Buenas noches, Drino!⁴
-Buenas noches!⁵ se aude vocea lui abia șoptită.
După câteva clipe de liniște, vocea lui se aude, din nou:
-Rebe...
-Si...⁶
-Gracias.⁷
Îmi cobor mâna și o apuc strâns pe a lui.
-Feliz cumpleaños!⁸
Mi se rupe sufletul când îl aud oftând. Cu siguranță, ziua lui nu a fost una dintre cele mai reușite. Își împletește degetele cu ale mele și îl aud cum își trage nasul. Plânge.
Mă întorc spre el și îl trag cu capul pe mâna mea, cât mai aproape de pieptul meu. Mă ia strâns în brațe și îi simt trupul cutremurându-se sub un hohot de plâns.
Îl mângâi prin păr, așa cum îmi făcea mama când eram mică și, curând, adoarme.
________________________________________
¹Caută-l și adu-l acasă.
²Da.
³Vino
⁴Noapte bună, Drino!
⁵Noapte bună!
⁶Da.
⁷Mulțumesc
⁸La mulți ani!
