După miezul nopții, Esteban a venit să stea în locul meu, lângă Adelie. Din câte văd, nu sunt motive de îngrijorare, dar vreau să o țin sub observație.
Alessandro este în living.
-Ce baie pot să folosesc?
-Baia ta, răspunde el scurt. Bagajul este în cameră.
Nu e nevoie să întreb care e baia mea pentru că știu foarte bine la care se referă.
-Mulțumesc.
Mă răsucesc și merg să-mi fac un duș și să mă odihnesc câteva ore. Când mă bag în pat, privesc prin întunericul camerei și am senzația că m-am întors în timp.
Lumina lunii răzbate prin draperia subțire care dansează ușor cu vântul ce pătrunde prin geamul întredeschis. N-aș fi crezut că mă voi mai afla vreodată aici.
*
Când deschid ochii, afară tocmai se crapă de ziuă. Mă îmbrac în grabă și urc la Adelie. În drum, îl observ pe Alessandro care doarme în fund pe canapeaua din living. De data asta, nu a mai venit lângă mine. Mă bucur că i-a venit mintea la cap, dar nu-mi place să-l văd că se chinuie așa.
Esteban doarme pe o saltea, așezat pe jos. Verific temperatura fetei și mi se pare că arde. Termometrul arată 39.
Adelie deschide ochișorii și mă privește.
-Iubita, o să punem niște comprese pe piciorușe, da?
Ea dă din cap.
Esteban se ridică în fund.
-Cum este?
-O să punem niște comprese ca să scădem temperatura. Dacă nu merge, îi dau antitermic.
-Ok, se freacă el la ochi și se ridică lângă ea.
Vin cu două prosoape mici înmuiate în apă și i le înfășor pe piciorușe. Scâncește de la diferența de temperatură, dar rezistă voinicește. În 10 minute îi schimb compresele de două ori, iar temperatura scade la 37.
-Esteban, avem nevoie de mult ceai și mai târziu de supă caldă pentru Adelie.
-Ok, se ridică el și iese.
O privesc pe Adelie care stă cumințică între perne.
-Unde este mami?
-Mami este la bunica. Încercăm să o protejăm de boala pe care o ai tu. Va trebui să facă niște teste la doctor să vedem dacă poate veni lângă tine, da?
-Da.
-Mă bucur că înțelegi, îi zâmbesc eu. Ești foarte curajoasă.
-Mami zice că și tu ești foarte curajoasă și că îl iubești mult pe unchiul meu. Spune că ești viitoarea soție a lui Drino.
Mă blochez, dar nu arăt.
-Serios?
-Da și că dormitorul de jos este al vostru.
-Al NOSTRU???
-Da. Așa a rugat-o Drino. Să-i păstreze lui dormitorul acela ca să stea acolo de câte ori vine în vizită.
Oftez. Îi iau mânuța și i-o sărut.
-Știi ce este cel mai important, acum? Ca tu și mami să fiți bine, da?
Înclină din cap și zâmbește, semn că este mult mai bine.
După un timp, cobor. Alessandro nu este în living. Privesc pe geam și-l văd că vine dinspre casa mamei lui. Pare ușor dărâmat pesemne că nu s-a odihnit azi noapte.
