Drumul spre casă îl facem în liniște, mână în mână, cu corpurile lipite. Suntem obosiți din toate punctele de vedere. Când intrăm în casă, toată lumea e culcată, deja.
Mă spăl pe mâini și urc până la Adelie care doarme profund, dar arată foarte bine pentru a doua noapte de boală și nici nu mai are temperatură.
Mă întorc în camera mea și văd că din nou este goală. Parcă mă simt incompletă fără el, aici.
Mă spăl și intru în așternuturile reci, așteptând să se încălzească. Tânjesc după el și cu cât îmi petrec mai mult timp în această cameră și în apropierea lui, cu atât îl doresc mai mult.
*
După 4 zile
-Rebe, promiți că mai vii? mă roagă Adelie.
-Bine-nțeles, iubita. Să o asculți pe mami, da?
Ne îmbrățișăm cu toții și împreună cu Alessandro, urc în mașina închiriată și pornim. Șederea aici s-a mai prelungit, la rugămințile Reinei.
-Te rog mult să oprești puțin la casa lui Ricardo. Vreau să-mi iau rămas bun.
Îl aud cum bufnește, dar nu se împotrivește și face cum l-am rugat. Ricardo ne-a vizitat aproape zilnic, stricându-i buna-dispoziție lui Alessandro la fiecare apariție.
-Eu te aștept în mașină, spune el bosumflat.
Exact asta speram să facă ca să pot rămâne puțin singură cu Ricardo. Acesta din urmă răspunde chiar el la ușă:
-Rebe!!! zâmbește el.
-Ricardo! Poți să-mi faci o favoare?
-Orice...
**
-Ce faci?
-Conduc mașina, răspunde Alessandro indiferent.
-Nu ăsta e drumul spre hotel.
-Cine a zis că mergem la hotel?
Rămân mută.
-Drinooo...
-Acum sunt Drino!!! râde el.
-Unde mergem?
-O să vezi!
Mă îmbufnez și rămân cu ochii agățați de geam. Nu-mi plac surprizele lui. Îmi ia mâna și mi-o sărută, dar eu tot nu mă întorc spre el. De data asta chiar sunt supărată pe el. Aveam alte planuri, iar el mi le-a stricat.
Drumul durează destul de mult. După 4 ore ajungem la Valencia. Ne oprim să mâncăm la un restaurant, iar el comandă pentru amândoi, fără să mă întrebe ce vreau.
-Și dacă nu vreau carne de porc?
-Vrei.
-Ești incredibil!!!
-Sunt, nu-i așa?
Când mâncarea a venit, am mâncat totul pe nerăsuflate sub ochii lui plini de satisfacție. Știa că sunt moartă de foame și că aș face orice pentru o friptură.
Luăm feribotul spre Mallorca.
-Mallorca? întreb eu surprinsă.
-Da. Este frumos și avem o grămadă de lucruri de făcut.
-Sunt convinsă.
Spre surprinderea lui, nu sunt atât de voioasă și de fericită pe cât s-ar fi așteptat el, dar încearcă să nu-și arate nemulțumirea.
Cerul este însorit, iar priveliștea pe apă este atât de curată și de pură...albastrul cerului se îmbină atât de frumos cu azuriul adâncurilor. Sunt fermecată. Pescărușii vin să mănânce din mâinile oamenilor care se amuză să-i vadă atât de aproape. Unul chiar a ciupit de deget o domnișoară, dar fără să o rănească. Am izbucnit în hohote râs.
După un timp, câțiva delfini ne urmăresc pentru mai mulți kilometri, de mă fac să stau atârnată peste margine până amețesc. Părul îmi flutură în toate părțile, dar nu-mi mai pasă. Oricât aș vrea să fiu de bosumflată, nu pot continua așa. Mi s-a schimbat starea de spirit, iar el deja a observat. Mustăcește și se preface că nu mă vede.
E atât de frumos...se potrivește perfect cu priveliștea. Tenul măsliniu, ochii negri, tricoul mulat și coapsele musculoase ce-i ies de sub bermudele din bumbac, mă termină la propriu. Iar atitudinea asta a lui, de ca și cum nu realizează cât e de frumos, mă atrage și mai mult.
Privirile ni se intersectează brusc și mă surprinde tocmai în clipa în care îl studiez. Mă întorc cu spatele la el și privesc în depărtare, peste bord.
După un timp, vine lângă mine cu o cafea și mi-o întinde. Îi evit ochii, dar deja sunt roșie ca racul în obraji și-mi bate inima. Stă cu brațul sprijinit de balustradă, lipit de al meu. Nu vreau să mă feresc ca să nu‐și dea seama că-mi dă fiori atingerea lui, dar nu pot să-mi iau mintea de la pielea lui în contact cu a mea. Mă fascinează puterea pe care o are asupra mea.
După un timp intrăm în zona cu canapele și ne așezăm. Spre surprinderea mea, își întinde picioarele la orizontală și se așază cu capul în poala mea. Rămân blocată, cu mâinile în aer, privind cum se face comod și închide ochii zâmbind. Îmi las ușor brațul drept pe pieptul lui și palma stângă în părul lui. Îl aud cum oftează și curând pare că doarme.
Nu pot să nu mă abțin să nu-i studiez chipul și să nu-mi plimb degetele prin părul lui des și negru. Își mișcă capul și îl apropie mai mult de abdomenul meu, sprijinindu-și urechea de el. Îmi ia mâna stângă și și-o așază pe inimă, în continuare cu ochii închiși. Îi simt bătăile mult mai rapide decât ar fi în mod normal. Nu-i este teamă să se descopere înaintea mea. Nu are nimic de pierdut pentru că nu a câștigat nimic.
Curând adorm și eu, cu capul sprijinit de spătarul canapelei în care stau.
***
Când deschid ochii, habar n-am cum am ajuns eu să dorm cu capul pe picioarele lui, cu degetele lui în părul meu și cu cealaltă palmă a lui, mângâindu-mi pielea descoperită a mijlocului. Dintr-o dată devin perfect conștientă de mângâierea lui caldă și îl privesc în ochi.
Ar trebui să mă ridic, dar nu vreau. O urmă de zâmbet îi înseninează chipul și-i simt degetul cum înaintează spre buricul meu, apoi începe să facă cercuri de jur împrejurul lui. Respir din ce în ce mai greu și închid ochii. Simt cum își apropie gura de a mea și mi-o acaparează cu buzele lui pline.
Îl apuc după gât și îl lipesc mai mult de mine, iar limba îi alunecă pe lângă a mea și mă zguduie un tremur. După secunde de mângâieri, se desprinde și-mi șoptește:
-Am ajuns, iubire.
Frumoasă trezire...
