În timp ce merg ca un melc, susținută dintr-o parte de cârjă și din cealaltă de Marius, îl întreb.
-Cum îl cheamă pe doctor?
Vreau să știu dacă am auzit de el.
-Pe cine? Pe tartor?
Mă bufnește râsul.
-Da, răspund. Dacă așa îl consideri.
-Domnul doctor...habar n-am. E singurul doctor din aripa asta.
-Cum adicănu știi? Lucrezi aici și nu știi cum îl cheamă? Asta-i culmea!
-Toată lumea îi spune tartorul și când e de față, domnul doctor. Scuze...
-Nu e cam ciudat?
-Pentru noi, nu. Așa ne-am obișnuit de când ne-am angajat.
Nu mai întreb nimic și mi se pare că răsuflă ușurat.
*
ALESSANDRO
Ușa se deschide și Marius intră primul, ținând ușa cu o mână și cu cealaltă pe Rebeca.
-Bună ziua, domnule doctor, mă privește el.
-Bună ziua! îi răspunde, de la birou, David, asistentul meu personal.
Eu doar dau din cap.
Marius rămâne blocat și se încruntă. Vrea să spună ceva, dar îi fac semn să tacă. O direcționează înspre pat.
-Bună ziua! răspunde și Rebe.
-Haideți să vă întindeți pe pat. Așa, mai faceți un pas și aici e patul. O să vă ridic piciorul. Foarte bine.
Marius privește spre mine, așteptând să fac ceva, dar spre surprinderea lui, David este cel care se apropie primul.
-Mă numesc David Anton și sunt medic specialist în fizioterapie.
Marius își pune mâinile în șold, nedumerit. Se sprijină de biroul meu și privește ca la spectacol. Știe că David este student la medicină, încă nu a absolvit și nu înțelege ce se întâmplă, dar păstrează tăcerea. Întotdeauna am putut să mă bazez pe discreția lui. De-asta l-am și ales pe el să se ocupe de ea.
Între timp mă apropii și eu.
-Rebeca, se prezintă ea scurt, fără să dea prea multe detalii.
Observ că starea ei psihică a rămas aceeași. E deprimată și nimeni nu-i intră în voie. De-asta i l-am și trimis pe Marius, care e tânăr, plin de viață, dar are și mult bun simț.
-Cum vă simțiți?
-Cum credeți? întreabă ea sec.
David se panichează dar îi fac semn să nu o ia în seamă.
-Bănuiesc că nu prea bine, dar vom avea grijă ca în cele câteva săptămâni pe care le veți petrece aici să schimbăm acest lucru. Acum o să tăiem ghipsul, palpăm puțin piciorul, apoi facem o radiografie, da?
-Ok, oftează ea.
În câteva minute, ghipsul este îndepărtat, bandajul desfăcut și o asistentă îi curăță cu grijă piciorul, apoi strânge tot și iese.
David îmi face loc să îi palpez piciorul. Când o ating, simt cum tresare și își ridică puțin capul. Este ușor surprinsă, dar nu înțeleg de ce. Oare îmi recunoaște mâinile? Pfff... N-ar avea cum...
