CAPITOLUL 21

100 19 2
                                    

Sunt în camera de hotel de zece ore și Drino sau Alessandro, nici nu mai știu cum să-i spun, nu a venit nici până acum. Mi-am căutat pașaportul peste tot și nu este aici. L-a ascuns bine.

Afară este întuneric. Mi-am făcut un duș și m-am schimbat în hainele de somn. Când aproape să ațipesc, ușa se deschide. Mă întorc pe spate și îl privesc cum intră. Nici nu se sinchisește să mă privească.

Se dezbracă în pielea goală și își aruncă hainele pe un scaun. Rămân șocată, văzându-i trupul gol. Parcă e statuia lui David creată de Michelangelo. Fiecare mușchi e atât de frumos evidențiat, fiecare venă îi curge de-a lungul trupului în cel mai maiestuos mod cu putință. Îl privesc admirativ și pentru moment uit de tot ceea ce mă apasă.

-Ți-a plăcut incursiunea la aeroport? mă ia el peste picior.

Îl privesc printre gene.

-Ai putea să te dezbraci la baie, îl tachinez.

-Nu e ce ceva ce n-ai mai văzut...

Strâng din dinți.

-Vreau să-mi înapoiezi pașaportul.

-În niciun caz, până nu aflu ce se întâmplă cu tine. E ceva ce nu spui...și nu știu ce. N-o să renunț până ce nu aflu.

Am vrut să mai adaug ceva, dar închisese deja ușa de la baie în urma lui.

Privesc în tavan: Drino, Alessandro, Drino...

Acum înțeleg preocuparea lui Alessandro față de ceea ce mi se întâmplă. Este Drino. Cum de încă îi mai pasă. Ce a făcut în cei 10-11 ani de când nu ne-am mai văzut. Am atâtea întrebări să-i pun.

Imediat după ce am plecat, mi-a fost atât de dor de el. Mi-au lipsit nopțile în care Drino cel mic se cuibărea lângă mine, dar și cele în care Drino cel mare făcea dragoste cu mine în cel mai tandru mod cu putință. Dar mi-au lipsit și restul prietenilor, facultatea și orașul ăsta minunat.

După ce am plecat, ceva a murit în mine. Mi-a pierit bucuria de a trăi, de a iubi, de a face dragoste. Treptat am renunțat la tot ceea ce aducea culoare în viața mea. Am devenit sceptică cu privire la fiecare bărbat, iar îndrăgostitul nu mai era o opțiune.

În viața mea, cele mai importante lucruri sunt jobul și... jobul. Trăiesc prin copiii pe care îi tratez. Ei sunt importanți pentru mine, iar dragostea lor este unica mea cale spre fericire.

Nici nu știu cum să-l strig de acum înainte. Alessandro este un bărbat matur și responsabil, Drino era impulsiv și nechibzuit, făcând greșelile specifice vârstei. Este greu să-l asociez pe Alessandro cu Drino.

Alessandro iese din baie cu un prosop de jur împrejurul mijlocului. Mă simt ca într-un film erotic unde eroul principal își etalează, fără rușine, mușchii prin fața unei tipe.

Mă așez mai bine în fund și-l urmăresc cu gura căscată de parcă n-am mai văzut în viața mea așa ceva. Își aruncă prosopul de pe el și rămân fără aer, uimită de posteriorul lui lucrat ani de zile în antrenamente temeinice. Își pune un șort și se întoarce brusc spre mine de parcă tocmai acum își dă seama că exist.

-S-a întâmplat ceva? mă întreabă.

-Da...adică nu, dau eu din cap.

Ce să-i spun, că nu am gândit în vecii vecilor că-mi voi petrece noaptea cu un star supersexi?

Se așază în pat și mă privește întrebător.

-Ce e? îl întreb.

-Ai de gând să te culci sau nu vrei s-o faci cu mine?

COȘMARUL MEU IUBITUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum