Rebeca
Ajung la bar, însoțită de Mario.
-Dă-mi voie să-ți comand unul dintre cele mai bune coctail-uri pe care le-ai băut vreodată.
-Accept, îi zâmbesc eu veselă.
Mă sprijin de bar și mă întorc spre Alessandro, dar remarc cu surprindere că este deja mult prea ocupat să scape din lațul unei tipe ce nu are mai mult de 20 de ani.
Ea își ține brațele în jurul gâtului său și tot se gudură pe lângă el, încercând să-l sărute. El, cu amabilitatea-i caracteristică, încearcă să-i explice ceva și să-și desprindă corpul de al ei.
Deși este evident că o respinge, mi se pune un nod în gât și simt că aerul pe care-l inspir nu mai este îndeajuns. Încerc să zâmbesc, dar îmi este aproape imposibil să-mi stăpânesc tremuratul buzei de jos.
Sunt ferm convinsă că numai prezența mea acolo îl face să o refuze, altfel ar fi acceptat numaidecât săruturile oferite.
Nu reușesc să-mi dau seama cum de am devenit atât de tristă, dintr-o dată. Îmi analizez sentimentele și conștientizez un lucru destul de dureros. Deși știu că va trebui să opresc această tentativă de relație, mă apasă faptul că Drino nu pare a fi deloc genul meu. Și totuși, asta ar fi trebuit să mă ajute, nu să mă amărască.
Mario se întoarce la rându-i și după ce observă scena, mă privește stingherit.
Îi zâmbesc trist și mă întorc cu fața spre bar. El îmi urmează exemplul chiar în momentul în care barmanul așază două pahare pline cu un lichid plăcut colorat.
Iau paharul și privesc spre el, așteptând să facă același lucru. Ciocnim, spunând:
-Mă bucur să te cunosc, dragă Mario!
-El placer esta de mi lado, belleza!¹
Mai aruncă o privire în spate apoi bolborosește înfuriat.
-Hijo de puta...²
Îi ating fugitiv mâna.
-Nu te enerva. Între mine și Drino este doar ceva temporar.
Mario cască ochii spre mine, arătându-și uimirea. Iau din nou paharul.
-Ați discutat despre asta?
-Bine-nțeles. Drino este doar un puști, iar eu am alte aspirații de la viață. Un băiețandru de vârsta lui nu-ți poate oferi prea multe opțiuni.
-Extraordinar!!! exclamă el. Dar pari la fel de tânără și chiar și așa, vârsta n-ar trebui să fie un inconvenient dacă amândoi ați fi la fel de maturi, se încruntă el spre Alessandro.
-Dacă...,subliniez eu. Îl cunosc de prea mult timp...
-Serios? Nu pot să cred că Drino cunoaște o femeie de mai mult de o săptămână...fără supărare.
-Pare de înțeles și totuși îl cunosc de...., mă gândesc eu, mai bine de 13 ani.
-Uaaauuu!!! Și de când sunteți împreună?
-Dar nu suntem împreună.
Chipul lui Mario este de-a dreptul nedumerit.
-Nu suntem împreună? aud din spate vocea lui Alessandro.
Mă întorc surprinsă. Este încruntat și vocea lui pare iritată.
-I-a-uite!!! Ai reușit să scapi repede de lipitoare? încerc eu o diversiune.
-Mult mai repede decât data trecută, mă ironizează el, făcând referire la Maria.
Mă întorc și mai iau o gură din lichidul dulce și aromat.
