Mă ridic brusc în fund, udă de la transpirația abundentă. Capul îmi bubuie și fulgere tăioase îmi crestează fruntea.
Privesc de jur împrejur și, brusc, îmi amintesc unde mă aflu. Afară încă nu s-a luminat de ziuă.
Caut cu privirea în pat și îl zăresc chiar lângă mine, dormind profund, cu capul pe cealaltă jumătate din perna mea. A stat toată noaptea lipit de mine.
Cobor ușor din pat, îmi iau geanta și intru în baie fără să fac nici cel mai mic zgomot. Mă așez în fund, pe jos și răstorn geanta, căutând disperată tubul de analgezice. Chiar când mi se pare că-l zăresc, simt că mi se întoarce stomacul pe dos și mă arunc asupra vasului de toaletă. Îmi golesc stomacul, deși nu mâncasem aproape nimic cu o zi în urmă.
Urăsc episoadele astea, atunci când se întâmplă. Mintea îmi este atât de tulbure încât vreau să mai stau puțin ghemuită lângă vasul de toaletă.
Ca prin vis, două brațe mă ridică și mă așază pe pat. N-aș fi vrut să mă găsească așa. Mă tamponează cu un prosop ud și curând îmi revin din ceața în care căzusem. Durerea de cap se domolește și pot să-i văd cu claritate chipul îngrijorat.
-Ce ți se întâmplă? mă întreabă.
-Probabil de la sanwish-ul de aseară, mint eu. Cred că a fost stricat.
Oftează.
-Trebuie să te hidratezi. Stai aici.
Următoarele minute, îmi urmărește fiecare înghițitură dintr-un pahar cu apă.
-Sunt bine, mă ridic în fund și dau să mă cobor din pat.
-Nici să nu te gândești, se împotrivește el.
Îl privesc încruntată.
-Serios, acum. Chiar sunt bine. Nu trebuie să exagerezi. Și am nevoie la baie, mint eu din nou.
Mă privește lung și într-un final, cedează.
Intru în baie și caut disperată geanta, dar nu mai este acolo unde am lăsat-o. Oftez. Mă spăl pe dinți, fac un duș revigorant și ies.
Camera este, luminată de razele soarelui ce tocmai a răsărit. Îl văd pe Alessandro prin geamul terasei, sprijinit în coate de balustradă și vorbind la telefon.
Pășesc afară din cameră, spre el, și-l aud spunând:
-Aștept un răspuns cât mai curând, da? Știu, dar mă bazez pe tine. Pa!
Încheie convorbirea și-și pleacă capul în jos de ca și cum îl apasă ceva. Îl ating ușor pe mână și se întoarce brusc spre mine, apucându-mă de ea.
-Cum ești?
-Bine, zâmbesc eu.
-Ok, mă trage spre el și mă lipește de zidul lui tare de mușchi. Pentru că azi am planuri cu tine.
-Planuri?
-Da, mă strânge el la piept și mă înmoi pe dată.
Încerc să-mi ridic capul din tricoul lui și să-i privesc chipul.
-Ce planuri?
-Mergem în vizită la sora mea. Ieri nu a avut parte de cine știe ce vizită din partea ta.
Oftez și mă las moale pe el. Simt cum mă cuprinde cu brațele și nu înțeleg de ce stăm așa ca două persoane îndrăgostite, dar nu mă pot dezlipi de trupul lui cald.
*
-Tatăl tău ce mai face? mă întreabă Reina în timp ce așază o cafea pe măsuța din fața mea.
