Azi, Ricardo dă o petrecere în casa lui. Suntem cu toții invitați. Afară este destul de răcoare dat fiind că este luna decembrie. Îmi iau un pulover și ies. Reina și Drino sunt în fața ușii. Ea mă ia de braț bucuroasă, iar el mă privește pe sub sprâncene cu degetele agățate de buzunarele blugilor.
Acum trebuie să ridic capul în sus ca să-i văd ochii. În ultimele luni s-a înălțat și mai mult. Știu că face înot, ceea ce îi accelerează dezvoltarea.
De la propunerea lui, nu i-am mai dat voie să intre în camera mea. Nu i-am spus-o direct, dar am blocat geamul. Au trecut câteva luni de când nu am mai vorbit și mi-e al naibii de dor de el. El îmi era suport în cele mai grele momente.
Simt un gol în stomac si tot drumul sunt perfect conștientă de prezența lui la nici un metru de mine.
Ajungem în fața vilei lui Ricardo, iar Reina intră prima. O mână o apucă pe a mea și mă oprește să intru. Îl privesc pe Drino care mă trage într-un colț de umbră. Îmi frec mâinile. Se lasă din ce în ce mai rece, dar nu cred că mi-au înghețat din cauza asta.
Mi le ia într-ale lui și îmi suflă aer cald peste ele. Închid ochii când îi simt răsuflarea și mă îmbujorez. La naiba! De ce mi se întâmplă asta? Drino e ca și fratele meu.
Îi sclipesc ochii în întuneric. Nu e Drino cu care sunt obișnuită.
-Mi-e dor de tine, începe el primul.
-Și mie...îmi iese instant pe gură, dar îmi vine să-mi dau palme.
-Deschide geamul. Lasă-mă să intru. De ce l-ai blocat?
-Nu!
-Te rog...mă topesc de dorul tău, mă ia el în brațe, iar eu aproape că mă scurg.
E ciudat ciudat ciudat!!!
-Vin la tine. Nu mai bloca geamul.
Dau să mă îndepărtez, dar mă ține.
-Drino, mi-e frig. Vreau să intru, mint eu.
-Uite, își deschide el hanoracul și-mi face loc să-mi bag mâinile.
Fac un pas în spate, de teamă.
-Ce e? Acum nici nu mai poți să mă atingi?
-Ba da...ba da...
Îmi bag mâinile pe lângă trupul lui cald, iar el închide haina în spatele meu. Ia te uită!!! Au apărut și niște mușchi!
-Relaxează-te Rebe, nu mai fi atât de stresată. Îmi transmiți și mie.
-Încerc...,gem eu.
Îmi las capul în scobitura gâtului său, iar el își atinge fața de a mea. Îi simt respirația caldă pe propria-mi piele. Mor încetul cu încetul.
Mi-e greu să recunosc, dar e atât de bine aici. Închid ochii și îl simt cum înghite în sec, apoi trage adânc aer în piept de ca și cum se sufocă. Trec secunde în șir în care aud pulsul amândurora și simt fiecare respirație.
Îmi bubuie inima în asemenea hal încât simt că o să-mi explodeze pieptul. Își strânge mai mult mâinile în jurul meu. Tremurul corpului meu a devenit atât de evident.
-Mi-e atât de dor de tine..., își coboară el buzele spre obrazul meu.
Ard toată și niciodată nu mi-am simțit pielea atât de dogoritoare.
-Ce se întâmplă? întreb.
-Nu știu, dar e bine rău, îmi șoptește el atât de aproape, lângă ureche.
