- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă încrunt uimită când ajung în fața lui, privindu-l cu un zâmbet firav întipărit pe chip. Se întinde să mă sărute pe ambii obraji în timp ce-mi oferă o îmbrățișare călduroasă.
— Unde sunt ceilalți? privesc curioasă în jur, încercând să-i reperez în sala imensă.
Marco-și umezește buzele și ridică ușor neștiutor din umeri. Își înconjoară un braț în jurul meu, iar pe chip îi înflorește un zâmbet minunat.
— Au spus pas. Nu le plac astfel de locuri. Așa că am rămas doar noi doi, mă lămurește rapid în timp ce intrăm în local.
Îl privesc neîncrezătoare câteva secunde, după care-mi mut privirea asupra doamnelor și domnilor care sunt așezați deja la mese. Răsuflu ușurată că rochia mulată cu umeri lăsați este perfectă pentru acest local. Nu este nici prea elegantă, dar nici prea simplă. Mă încrunt uimită când ne oprim în dreptul unei mese aranjate cu bun gust iar Marco-și desprinde mâna de pe talia mea, trăgându-mi scaunul. Îi ofer un zâmbet timid și mă așez, privindu-l cum își ocupă locul.
— Nu chiar. Îmi place calitatea, iar acesta este unul dintre cele mai renumite restaurante din Spania.
Încuviințez mecanic din cap în timp ce chelnerul așază meniurile pe masă, zâmbind politicos. Îmi strâng buzele într-o linie dreaptă, dându-mi seama că această cină nu este întâmplătoare. Marco mi-a propus să ieșim la cină, însă a omis să sublinieze faptul că vom fi doar noi doi. Nu vreau să interpretez greșit ieșirea noastră la cină, însă pot spune cu siguranță că atmosfera este mult prea apăsătoare și că am un sentiment ciudat în legătură cu această seară.
— Nu sunt obișnuită să ies în locuri de acest gen, ca să fiu sinceră, plec privirea, zâmbind timid.
— Dacă vrei putem să mergem în altă parte, se grăbește să spună, pregătit să se ridice în picioare.
— Nu, nu e nevoie, îi zâmbesc politicos chelnerului, dându-mi seama că a fost o replică urâtă. Aș dori un suc de portocale.
Marco-mi zâmbește în timp ce chelnerul îi ia comanda. Îmi mut privirea, simțindu-mă inconfortabil din cauza atenției pe care mi-o acordă Marco. Telefonul îmi bâzâie, iar pe ecran apare numele mamei.
,, Ești cu Dima în seara asta. Noi am plecat la Lidia. Oh, apropo, Dima a invitat niște prieteni, dar nu te vor deranja în niciun fel. Bucură-te de cină. Te pup și te îmbrățișez. "
Inima mi se oprește câteva clipe în loc, iar gândul îmi fuge la Enzo. Oare el face parte din prietenii pe care i-a invitat Dima la noi acasă? Seara trecută mi-a dezghețat inima când mi-a spus ,, iubito" chiar dacă a făcut-o din greșeală, pentru mine nu a fost un simplu apelativ. Tristețea și durerea din privirea sa erau mai mult decât evidente.
