- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mereu am fost atentă la detalii, atât de atentă încât nu m-am temut niciodată că voi da greș, că voi rata să observ o grimasă, un zâmbet firav sau vreo șoaptă. Atât de atentă și totuși...
Trag aer în piept înainte de a păși pe ultima treaptă și un zâmbet mic îmi înflorește pe chip în timp ce-mi îndrept pașii către spațiul deschis și sunt surprinsă când privirea-mi cade asupra Oliviei, a lui Dima și Sebastian ce sunt așezați la masa înaltă din bucătărie, râzând copios.
Zâmbetul mi se lățește pe chip când dau cu ochii de Enzo ce prepară celebrele lui clătite și aproape că mă pufnește râsul când îmi dau seama că și-a făcut un obicei de a găti clătite după fiecare seară pe care o petrecem împreună și nu mă pot întreba cum ar arăta viața mea dacă mi-aș petrece fiecare noapte alături de el. Clătite în fiecare dimineață? Clătite la fiecare oră din zi și din noapte?
— Neața, murmur, făcându-mi apariția lângă ei.
Capetele celor trei de la masă se întorc în direcția mea în timp ce mă apropii de ei.
— Neațaaaa! exclamă Olivia, întinzându-se pentru a mă cuprinde în brațe când ajung în dreptul ei.
— Chiar mă întrebam când avea de gând prințesa să se trezească, Dima îmi aruncă o privire cu subînțeles, bucuros că are motiv pentru a mă tachina.
Îmi dau ochii peste cap și-mi mișc capul în semn de negație, făcând ceea ce fac cel mai bine când vine vorba de Dima... îl ignor.
Îmi pironesc privirea asupra lui Sebastian care-mi zâmbește în semn de salut. Mă încrunt ușor când realizez că Enzo nu mi-a răspuns la salut și-mi întorc capul în stânga, curioasă să aflu ce anume îi acaparează toată atenția, însă nu apuc, căci o durere ascuțită îmi străpunge inima și înghit în sec când îmi dau seama că urmează să am o viziune.
Închid ochii câteva clipe și-mi mușc buzele cu putere, încercând să nu mă concentrez pe durerea ce-mi învăluie inima, dorindu-mi cu ardoare să evit inevitabilul, însă este imposibil.
În fața ochilor îmi apare o încăpere răvășită, cu bucăți arse de mobilă și cenușă așezată pretutindeni. Înghit în sec când în fața ochilor îmi apare Enzo care se întinde să ia de jos o jucărie de pluș murdară și inima mi se oprește în loc când îmi dau seama că e pisica pe care i-am oferit-o eu. Analizez încăperea câteva secunde și-mi dau seama că aceasta este camera lui Enzo.
Pășesc ușor printre bucățile de mobilă arsă și mă opresc pe loc când dau cu ochii de Adam care se află la doar câțiva metri de Enzo. Mă încrunt în timp ce privesc în jur, neînțelegând de ce am o viziune legată de un lucru care s-a întâmplat deja...
