- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Enzo
Îmi încleștez maxilarul și strâng cu putere bara de inox în pumni, dorindu-mi să o fărâm în mii de bucățele.
Îmi mut privirea într-o parte, nefiind capabil să o mai privesc. Nu pot să o privesc în timp ce-i zâmbește idiotului de Julian. Pur și simplu nu pot. Nu pot să suport gândul că-i oferă zâmbetele pe care mi le oferea mie cu puțin timp în urmă. Nu suport faptul că-i acordă atenția ei în totalitate și se amuză la glumele lui cel mai probabil nesărate.
Înjur în barbă și-i arunc o privire scurtă lui Criss peste umăr, după care mă grăbesc să cobor la parter, simțind nevoia imperioasă de a lua o gură de aer rece. Când ajung în fața ușii mă opresc o clipă pentru a o privi pentru ultima oară, iar inima-mi stă în loc când îl văd pe Julian stând aproape lipit de ea, șoptindu-i ceva la ureche. Fac ochii mari când se îndreaptă de spate și-și ațintește privirea asupra buzelor ei. Îmi încleștez pumnii, fiind pregătit să-l pun la punct dacă îndrăznește să se apropie mai mult decât a făcut-o deja.
Am nevoie de tot controlul din lumea asta ca să nu mă deplasez în acea direcție și să-l îndepărtez de ea.
Răsuflu ușurat când se depărteză de ea, pierzându-se în mulțime. Zâmbesc tâmp când fata mea își îndreaptă privirea asupra compartimentului de la etaj și inima mi se umple de fericire că mă caută, însă zâmbetul tâmp îmi dispare de pe chip la fel de repede cum mi-a apărut când îmi dau seama că de fapt o căuta pe Aria și nu pe mine.
— Spărgătorul de petreceri, din nou? Jack apare de nicăieri, privindu-mă întrebător.
— N-am chef în seara asta, spun plictisit, strâmbând din nas.
— Asta spui de două săptămâni... Cami-și face apariția lângă el, iar eu zâmbesc amuzat.
Chiar era o minune dacă iubita sa minunată nu era prezentă în această seară. Jur că sunt cel mai ciudat cuplu pe care-l știu, nu că aș ști eu prea multe cupluri, dar, totuși...
Îi privesc câteva secunde și nu pot să nu mă întreb dacă nu se plictisesc unul de altul. Mereu stau împreună. Fac totul împreună. Fac cumpărăturile împreună, merg la sală împreună, ies în club împreună. Absolut totul împreună! Nu mai există ,, eu am o mașină" acum e ,, noi avem o mașină" , iar asta mi se pare absurd.
Privirea-mi fuge din nou spre Aiyana, iar un zâmbet tâmp îmi apare pe chip când îmi închipui că ar fi existat posibilitatea să ajung și eu cu Aiyana în acea etapă de ,, al nostru" dacă nu eram un egoist și jumătate.
Fac ochii mari când Julian își face din nou apariția lângă ea cu o sticlă de tărie și inima-mi stă în loc când Aiyana se grăbește să guste lichidul ce are un gust oribil cel mai probabil.
