- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi ațintesc privirea asupra lui Darius, iar apoi îmi mut privirea asupra lui Manuel, iar pe chip îmi înflorește un zâmbet de-a dreptul minunat.
— Nu, nu am vrut să-l fac gelos, ci doar să-l calc un pic pe coadă, spun degajată, ridicând ușor din umeri, dorindu-mi să-i dau de înțeles că acel sărut nu a fost cine știe ce.
— Ai vrut să-l doară... adaugă Darius, amintindu-mi de replica mea.
— Mhm, un pic, zâmbesc, privind apoi în jur. Deși nu știu cum sunt petrecerile pe aici, pot spune că aceasta este cu siguranță o petrecere reușită, schimb subiectul subtil și cât de natural se poate.
Manuel încuviințează ușor din cap în semn de mulțumire, după care-și mută privirea de la mine la Aria și înapoi, iar curiozitatea ce-i străbate chipul nu-mi scapă.
— Reginele din nord... Vă doresc o seară plăcută! Și sper că o să profitați la maxim de fiecare secundă în parte, pentru că petrecerile din vest sunt unice, Manuel se ridică în picioare, zâmbindu-ne mai ceva ca o rază de soare.
— Mulțumim, îi răspund, privindu-l în timp ce trece pe lângă noi și se amestecă în mulțime.
Aria-și aruncă privirea asupra mea, după care-l privește pe Darius, zâmbindu-i scurt.
— Noi ne ducem la bar. E mai cald decât m-am așteptat. Ne vedem! exclamă blonda, prinzându-mă de mână.
Darius se mulțumește să aprobe printr-o simplă mișcare a capului, iar eu îi zâmbesc firav, după care o urmez pe Aria.
De abia când ajungem în fața barului și mă așez pe unul dintre scaunele înalte îmi dau seama că mi-am ținut respirația în tot acest timp și că inima-mi bate nebunește. Aria evită să mă privească, însă eu îi analizez chipul intens, și oricât de bine se preface, tot îi pot citi cu ușurință teama din privire.
— Ce naiba se întâmplă? De ce suntem aici? De ce nu mi-ai spus că Darius e fratele lui Manuel? De ce nu mi-ai spus că Enzo va veni aici?! mă aplec în față și aproape țip, simțind cum adrenalina îmi curge prin vene.
Aria se întoarce cu fața la mine și oftează grav, prinzându-mi mâinile între ale sale.
— Pentru că dacă-ți spuneam, acum nu mai erai aici. Aiyana, ți-am promis că o să fiu o prietenă adevărată, și sunt, însă aceeași promisiune i-am făcut-o și lui Enzo. Deși știam că seara asta se va lăsa cu scântei, am decis să vă aduc pe amândoi în același loc. Toată lumea de aici crede că sunteți împreună. Toți știu că ești sub protecția lui, se grăbește Aria să-mi explice cu un zâmbet imens pe buze.
— Aria... oftez grav, înțelegând perfect de ce a făcut asta.
— Dacă nu riști nu câștigi, iar eu am învățat că trebuie să riști mereu, mai ales când vine vorba de iubire! adaugă, făcându-i semn barmanului să vină la noi.
