- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi umezesc buzele, ațintindu-mi privirea asupra pistei ce se întinde în fața mea. Un zâmbet sincer îmi înflorește pe chip în timp ce mă apropii de tribunele în paragină, privindu-i cu admirație pe cei din jurul meu ce par că se simt extraordinar de bine. Pășesc încrezătoare pe pistă, aducându-mi aminte de ultima dată în care am fost aici. Enzo m-a sărutat în fața tuturor, iar apoi am participat la cursa ce-mi va rămâne veșnic întipărită în minte.
Clipesc leneș în timp ce-mi întorc privirea asupra Ariei ce merge în dreapta mea, având întipărit pe chip un zâmbet uriaș. Încep să râd când mă prinde de mână și mă trage după ea, începând să alergăm printre adolescenții ce ne privesc cu zâmbetul pe buze.
Îi zăresc în apropiere pe băieți și pe Cami, care stau în mijlocul unui butoi ruginit din care flăcările se înalță, luminându-le chipurile.
— Hei! îi salut când ajung în dreptul lor, trecându-mi degetele prin păr, oarecum reținută.
— Hei! Se pare că cineva a decis să reintre în joc! Adam mă privește mustrător câteva secunde, după care zâmbește forțat.
— De ce trebuie să fii idiot uneori? Jack își dă ochii peste cap, după care-și ațintește privirea asupra mea. Ne pare bine că ai revenit printre noi, Jack îmi zâmbește călduros, determinându-mă să-i întorc zâmbetul.
— Să știi că trebuie să recuperezi toate nopțile și toate petrecerile ratate, exclamă Cami, întinzându-se să mă îmbrățișeze.
— Cu cel mai mare drag! pe chip îmi înflorește un zâmbet de milioane în timp ce încuviințez din cap.
Dau să mă așez pe una dintre bănci, dar mă opresc când privirea îmi cade asupra unui grup format din câteva persoane, ce se află la câțiva metri distanță. Îmi întorc privirea asupra Ariei și a lui Cami, zâmbindu-le firav.
— Se pare că, colegii mei se află aici. Mă duc să-i salut. Revin în câteva minute! mă grăbesc să spun, plecând înainte de a le da prilejul fetelor de a comenta.
Mă apropii de colegii mei, zâmbindu-le când îmi remarcă prezența. Marco-mi zâmbește ușor uimit în timp ce ceilalți mă privesc cu curiozitate.
— Se pare că nu sunt singura care apreciază acest loc, chicotesc, privindu-i cu subînțeles.
— Apreciat e puțin spus! exclamă Sierra, zâmbind sincer.
— Rămâi cu noi? Marco mă privește întrebător.
— Ăhh... Am venit cu Aria și ar fi urât din partea mea să plec de lângă ea, îmi strâng buzele într-o linie dreaptă, băgându-mi palmele în buzunarele din spate ale blugilor.
— E ok. Rămâne pe data viitoare, Cezar îmi zâmbește prietenos, făcându-mă să mă simt un pic mai bine.
Îi privesc pe rând și-mi dau seama că Sierra a rămas cu privirea ațintită asupra mea preț de câteva secunde lungi. Îmi arcuiesc sprâncenele întrebătoare și zâmbesc, dorindu-mi să știu de ce mă privește insistent.
