- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi trec degetele prin păr și-mi mușc buzele privindu-l atentă pe Dima care are întipărit pe chip un zâmbet minunat în timp ce-și salută prietenii care se află în partea opusă a clubului. Plec privirea și oftez, aducându-mi aminte de mașina ce zăcea răsturnată în mijlocul autostrăzii.
Cad câteva clipe pe gânduri, trasându-mi conturul buzelor. Încă simt moliciunea buzelor lui Enzo și căldura emanată de corpul său. Au trecut două zile de când a adormit în brațele mele la cabană. Două zile în care îndoiala mi-a fost ispită. Regretul și-a înfiripat rădăcinile adânc în mintea mea, iar furia s-a risipit, permițându-mi să văd limpede.
Nu Enzo este vinovat pentru tot ce s-a întâmplat. Nu este singurul vinovat. Mereu am știut asta, însă cumva m-am convins că el este personajul negativ din povestea noastră, însă adevărul este altul.
De la mine a pornit totul și cu mine se va încheia totul. Dacă voi rămâne prea mult timp în viața lui ne vom distruge reciproc. Deși îl doresc cum n-am dorit pe nimeni, deși pulsul mi se accelerează când mă sărută și simt că am Universul la picioare când sunt în brațele lui, știu că nu suntem potriviți unul pentru altul. Ne dorim prea multe, dar oferim prea puține. Nu suntem dispuși să plătim prețul unui posibil viitor împreună.
Deși știu că ar trebui să stăm departe unul de altul, uite-mă aici, în pub-u pe care-l frecventează, sperând că o să-i întâlnesc privirea în această seară. Mă aflu aici de o oră și n-am nici cea mai mică idee dacă-și va face prezența, însă pulsul mi se accelerează când gândul îmi fuge la el, la faptul că ar putea să apară oricând.
— Hei, Ayi! Toate bune? Aria apare lângă mine, iar un zâmbet minunat îmi înflorește pe chip când se așază lângă mine.
— Mhm, încuviințez ușor din cap, încruntându-mă imediat ce-mi dau seama că nu este în apele ei. Ești supărată. E totul ok? îmi arcuiesc sprâncenele întrebătoare.
— Momentan da, își strânge buzele într-o linie dreaptă, evitându-mi privirea. Aiyana, ai fost vreodată îndrăgostită cu adevărat? întreabă brusc, luându-mă prin surprindere.
Întredeschid buzele uimită, zâmbind stânjenită când își pironește privirea într-a mea. Gândul îmi fuge instant la Enzo, iar fluturii din interiorul meu încep să se agite în timp ce pulsul mi se accelerează. Oare chiar sunt îndrăgostită de Enzo? Oare ceea ce simt pentru el este adevărat?
— Nu știu, răspund sincer, privind în gol. Tu?
— Dacă mă întrebai acum ceva timp, ți-aș fi spus imediat că da, însă acum... Am senzația că nici nu mai știu ce înseamnă dragostea. Totul e atât de diferit, ceea ce simt pentru el este atât de profund încât nu-mi pot da seama dacă-l urăsc sau dacă-l iubesc, Aria chicotește nervos, dezvăluindu-mi un adevăr surprinzător.
